Am început să tot văd polițai prin cartier. E ciudat, pentru că pot să număr pe degetele de la o mână numărul întâlnirilor cu legea și ordinea. Joi seară, însă, organul a compensat pentru absențele din trecut. Mâncam și eu liniștit și-aud ceva hărmălaie în fața blocului. Când mă uit pe geam, stupoare - două Logan-uri polițienești, o mașină de la locală și un MICROBUZ mare și albastru de la Jandarmerie. Pe strada care duce spre Ceronav mai intră două mașini, toate convergând spre parcarea blocului meu. Ce să este oare, mă-ntreb și eu ca tot omu'. Drept urmare, cobor. Liniște și pace. Lângă una dintre mașini sunt doi boschetari; par să fie din gașca veselă care-și face veacul într-una dintre clădirile abandonate din cartier. Care-i treaba, boss? Eh, nimic, chiar nimic, zic oamenii, înroșiți de frig, veselie și posibil niște spirt medicinal, dar nu vreau să fiu răutăcios. No problem, mister, las' că vorbesc cu organul. Bună seara, domnu' polițist, ce-i cu desfășurarea asta de forțe? E raid? E vreun politician, pardon, vreun mafiot în scara A? Ultima redută a interlopului Cocolăutărescu? Polițistul ridică privirea din caietul în care scrie, de ceva vreme, numele celor doi homeleși și-mi spune politicos că nu. Se fac doar niște verificări și nu-i niciun subiect demn de reportaj. Fraza clasică - Nu-i nimic de văzut aici, treceți mai departe. Boss, glumești? Mai lipsesc luptătorii anti-tero și elicopterul. Cum adică nimic? Și, ca să-mi demonstreze asta, la un semn, se sparge gașca. Logan-urile dispar una-două, microbuzul bagă marșarier, iar șoferul scoate capul pe geam și mă-ntreabă dacă-i merg pozițiile pe spate. Da, merg... Rămâne un singur Logan, cu doi boschetari lângă, care așteaptă cuminți verdictul legii. După nici cinci minute, pleacă și ză Police. Întreb și eu „vecinii“ - ia zi, maestre, care-i treaba? Eh, cred că ne-a reclamat cineva. Și-au cam exagerat un pic. UN PIC?!?