După zece ani, România aplică legea care-i amendează pe proprietarii de câini care-și duc patrupezii pe plajă. Pe stradă n-ai voie, în parc n-ai voie, pe plajă n-ai voie. Ce poți face? Urci câinele în mașină, dacă ai (dacă n-ai, îl urci în autobuz... de fapt, stai, că n-ai voie), și mergi în afara localității, pe câmp. Și speri să nu te vadă proprietarul terenului, nu? Dar cum îl urci în mașină? Că de la ușa apartamentului și până la portbagaj mergi pe spațiu public. E clar că trebuie să stai la casă. Și trebuie să tragi mașina-n curte. Civilizație, domnule, ce mai! N-ar fi exclus să fie schimbat statutul câinelui, ca să fie creatură de apartament. Să nu mai iasă afară niciodată. Eu l-aș invita pe agentul de ordine și pace care va dori să mă amendeze să încerce să se aproprie de mine și de câinele meu, căruia îi voi scoate, de-al naibii, botnița. Dacă reușește să vină suficient de aproape încât să-mi înmâneze procesul verbal de amendă, să mor de nu plătesc 10.000 - 20.000 lei. În 10.000 de ani. Asta nu înainte de a-l trimite să verifice locul în care, tot de-al naibii, și-a făcut nevoile câinele. Să cântărească bine chestia și să mă sancționeze direct proporțional.