Sunt unele lucruri pe care trebuie să le spui. Chiar dacă ceea ce vrei e complet SF pentru România și nu se va întâmpla niciodată în vecii vecilor amin, trebuie să zici. Nu ca să te afli în treabă, ci ca să ai măcar conștiința curată. Să poți spune - „Bă, eu am zis“. Spre exemplu, secretarul general al Asociației Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), Cristian Pârvan, a simțit nevoia să spună că România are nevoie de un registru al șpăgii, pardon, al lobby-ului, pentru a se cunoaște cu exactitate cine dă mită, pardon, cine derulează campaniile de lobby care influențează factorii de decizie. E clar că registrul e o utopie. Asta ar înseamna ca cineva chiar să facă lobby, să forțeze o lege având în spate... oamenii normali. Blasfemie! Să lupte cineva pentru interesul populației? Ce-i prostia asta?!? În România, cei cu greutate dau șpagă, pardon, fac lobby, pentru ei înșiși, nu pentru plebe. Luați exemplul legii dării în plată. Ce șpagă s-a dat, pardon, ce lobby s-a făcut pentru ca actul să fie redactat în forma lui inițială, în care rechinii imobiliari scăpau de griji... După care a venit Klaaaaaus Ioooo-haaa-nnnisssssssssss cu cererea lui de reexaminare. Dar ce să vezi. Comisia de Buget a Senatului a decis marți amânarea discuțiilor, acuzând băncile de șpagă, pardon, de lobby, pardon, de tergiversare. Cică bancherii n-ar fi avut timp să studieze amendamentele și bla bla bla și vai ce urât e că acești cămătari la costum nu se gândesc deloc la binele oamenilor. De fapt, am putea spune că bancherii au făcut lobby, pardon...