Nea Mărin cel zidar, pe care-l duc acasă, închide geamul mașinii. Nici măcar el, care stă toată ziua cu capul în praf, var și vopsea lavabilă, nu suportă aroma asfaltului decopertat. Ce să mai vorbim de gust... Mașina, săraca, n-are ce să zică. Tace și îndură. E oră de vârf, se vine de la muncă, acolo unde 99% dintre participanții la trafic n-au lenevit, n-au furat, n-au devalizat, n-au mințit și n-au ridicat din umeri și s-au scuzat că nu era treaba lor să verifice o grădiniță în care copiii erau bătuți de-o frustrată. Și la ora asta de vârf se lucrează la modul barbar. Adică prinzi roșu de 6 - 7 ori și faci suspensiile praf. Pietonii nu mai au trotuare. Se fac lucruri pentru oraș, bă, urâciosule! Oamenii merg pe stradă, pe lângă mașinile parcate care blochează banda întâi. Nervi, claxoane, bicicliști care tot insistă să-și exercite dreptul ăsta, chit că-i costă viața sau, în cazurile fericite, o mână, un picior, copci peste freză. Nea Mărin spune ce gândesc probabil toți constănțenii enervați peste măsură de zelul nou-găsit al autorităților - „Mă *** pe campania voastră electorală. După ce cade votul ăla în urnă, dispar muncitorii ăștia de pe străzi cât ai spune m**e fraierilor“. Unde-au fost până acum, eh? A fost vremea nașpa, nu? La Constanța? Unde ninge o singură zi pe an, și-atunci așa, în scârbă. Dar suntem obișnuiți, că așa ne tratează și statul. Rugați-vă doar ca această campanie electorală să ajungă și-n cartierul vostru. Poate se astupă groapa aia care-a stricat 2.400 de suspensii în ultimii doi ani. Și nu cumva să faceți greșeala de-a pune mână de la mână și a repara singuri craterul. În România, ăsta e caz penal. La final, o notă - toată panarama asta mă face, pe mine personal, să nu vreau să merg la vot. Poate ăsta-i și scopul.