Să vezi și să nu crezi. Nobelul pentru economie a fost acordat unor economiști 100% normali la cap. N-a fost premiat cine știe ce „expert“ din vreo mega-instituție financiară, care să se fi remarcat prin realizarea unui soft care majorează cu 3% profitul trimestrial. N-au urcat pe scenă nici șoareci de birou din cine știe ce agenție de rating, care au notat cu AAA, calificativ maxim, obligațiunile ipotecare toxice și falimentare ale băncilor din grupa mare și au majorat proporțiile crizei din 2008. Nici greii de la Deutsche Bank, acuzați acum că au împachetat frumos „deșeurile“ financiare ale marilor bănci italiene, n-au luat acasă premiul. Și, slavă Cerului, nici fostul cel mai bun ministru de Finanțe din UE Gheorghe Ialomițianu n-a fost recompensat pentru cele mai cool măsuri de austeritate impuse populației dintr-un stat comunitar. Nu, nu. Cei care au luat premiul, Oliver Hart și Bengt Holmstrom, au scris despre contracte. Același contracte de care ne lovim și noi zi de zi, fie că suntem firme mici abuzate de mega-corporații, oameni normali prinși în laț de bănci, clienți ignorați de diverse companii sau consumatori luați în derâdere de diverși furnizori (de bunuri, de servicii etc.). Hart și Holmstrom au scris, desigur, de clauzele abuzive din contractele de credit și de sărăcia impusă prin artificii semantice și mențiuni scrise cu font minuscul în josul paginii. Oare cum de-au primit Premiul Nobel, într-o lume dominată de banksteri, în care orice idee și/sau inițiativă legislativă care le amenință profitul e atacată imediat de-o armată de avocați? O fi fost o eroare în mașinărie, naiba știe!