Oamenii cărora le pasă sunt cei mai teribili. Sunt fix ca niște ciutani teribiliști de liceu care spun că nu dau doi bani pe nimic, dar care țipă din toți rărunchii - „Uitați-vă la mine!“. E cazul unui sculptor oarecare din lumea asta mare (prea mare?), care a dar cu dalta în blocuri combinate de piatră și recif și a șlefuit migranți din zona fierbinte a Orientului Mijlociu. De ce recif, vă întrebați? Oho, pentru că băiatul e ambițios și a scufundat sculpturile pe fundul mării, ca să se delecteze scafandrii. Muzeu subacvatic, cică. Cu statui cu (e)imigranți în diverse ipostaze - familie cu copii în barcă pneumatică, bebeluș înecat (pentru că ne pasă atât de tare), femeie ținând Coranul într-o mână și fetița în cealaltă etc. Imagini cu mare impact social, care sensibilizează vesticii și deschid granițele și corturile cu ajutoare și îi fac să lăcrimeze pe sensibiloși - „Uite-i, maică, zici că-s vii!“. Acum, cine va vizita muzeul ăsta? Păi toate exponatele sunt la vreo 15 metri sub apă, undeva în insulele Canare. Deci trebuie să vii cu echipament de scuba, fie închiriat (scump), fie cumpărat (scump). Iar ca să faci asta ai nevoie de atestat (scump). Cu alte cuvinte, muzeul va fi vizitat de oameni relativ bogați. Cărora nu le pasă deloc de refugiați. Dovadă stau și comentariile la filmulețul de prezentare - „Hă, hă, refugiați sub acolo. I-a pus acolo unde le e locul! Hă hă“; „Unde-s și restul ipostazelor semnificative? Grup de teroriști râzând că au intrat atât de ușor în Europa? Emigranți fugărind femei pe stradă?“. Felicitări, sculptor oarecare! Îți pasă - ești singurul.