Mai țineți minte de ce-a intrat planeta-n criză, în 2008? Hai că s-au făcut o grămadă de filme. Credite subprime, visul american, o casă pentru orice sărac. Cum, ești un tânăr sărac? Ți-ai da 75% din venit pe rata la apartamentul ăsta? Nicio problemă. Risc valutar, șomaj, reducere de salariu - nicio problemă! Te executăm silit și ajungi în stradă. Rămânem cu un depozit de credite toxice, dar ce contează, suntem „too big to fail“, ne salvează statul cu banii tăi, cu taxele și impozitele plătite ca un prost, întru dezvoltarea țării. Nu mai țineți minte, nu-i așa? Ei bine, bancherii țin minte. Era o vreme când făceau un munte de bani, atât de mulți încât le-a fost imposibil să oprească această practică. Ce dacă a început criza? Ești la adăpost în vila din Alpii elvețieni și, dacă ți-e frig, poți urca oricând în Rolls-Royce. Sau, în fine, te poți întinde pe gresia suflată cu praf de meteorit și încălzită cu rezistențe aurite. Și, dacă tot e rău și îți vine să plângi, nu te oprește nimeni să-ți ștergi lacrimile cu bancnote de 500 euro. Acum, în România (și nu numai), lucrurile au pornit ușor, ușor în aceeași direcție pre-2008. Iar consumăm cu drag și spor, iar admite însuși Isărescu că BNR vrea credite din belșug, pentru cine-și permite, adică tu, și tu, și tu, și toată lumea (reclamele la credite sunt bătute doar la cele la medicamente). Tocmai de aceea, legea dării în plată este atacată cu sălbăticie de bancheri. Pentru că ar preveni o nouă bulă. Iar propaganda e în stil telenovelistic - „Vai, vai, rămân tinerii noștri frumoși fără case, cine-i mai înrobește pentru 25 - 30 de ani cu rată de 2.000 lei pe lună!“. Șeful BCR, Andreas Treichl, a reluat ideea, vineri, amenințând cu „efecte extrem de negative pe termen lung asupra viitorului tinerilor din România“, dobânzi mai mari și avansuri de neconceput și neplătit la împrumuturi. Ce se va întâmpla, de fapt? Locuințele, al căror preț e ținut acum 100% artificial de Prima Casă (care acoperă 99,99% din creditarea ipotecară), se vor ieftini. Mult. La modul că și le vor permite, până la urmă, tinerii. Se va munci mai mult, se va economisi mai mult și se vor da mai puține credite. Dar vor fi credite bune și nu vom salva iarăși băncile de la faliment.