Li s-a pus pata pe Cumințenie. Deja e problemă de siguranță națională. Dacă nu donăm 2 euro e semn că n-avem încredere în țară, în economie, în viață. Că nu ni se oferă motive să fim patrioți, pentru că a fi mândru că ești român (sau senegalez) e OK. Nu-i deloc stupid. Nuuuu. E ca și cum te-ai lăuda că te-ai născut cu părul șaten. Chiar și unii dintre cei care se bat cu pumnul în piept că nu dau doi bani pe țara asta ascund adânc o mică genă de patriotism. Se activează fără să-și dea seama când, spre exemplu, un străin le spune pe un chat online că a fost în România și nu i-au plăcut sarmalele. Să vezi argumentație - „Dar unde-ai mâncat, cine le-a făcut, cum era varza, ce culoare avea carnea, ce proporție de orez era în umplutură? Vino la maică-mea, că-ți schimbi instantaneu părerea“. Străinul pune paie pe foc și-i spune că și la el în Germania există sarmale. Dar nu, se inflamează patriotul, nu-i adevărat! Nici măcar nu există traducere pentru sarmale, nici pentru mămăligă, cum să aveți și voi?!? Și dacă nu și nu, există întotdeauna micii. Au fost două reclame amuzante cu „smalls“ și „litălși“, deci e clar că-s doar ai noștri. Ideea e că nici măcar oamenii ăștia nu donează pentru Cumințenie. Ca și tezaurul exilat, o sculptură ține de cultură, de muzee și biblioteci și locuri d-astea penibile în care nu poți face un grătar. Și nici nu joacă fotbal Cumințenia. La politică nu se pricepe, e practic inutilă. Dar e cuminte, ar putea fi... măicuță. Eh, deja se schimbă lucrurile, nu-i așa? Dacă ar fi spus că locul sculpturii va fi în noua catedrală a neamului (și că face și minuni!), se strângeau banii de multă vreme. O altă opțiune este modificarea Cumințeniei și transformarea ei într-un super-grătar. Dacă donația de doi euro ar asigura și doi mici gratis la petrecerea de inaugurare, subiectul ar fi închis.