Iată ce semnează al nostru uber-premier, pe numele său Dacian Julien Cioloș. Îndurați, vă rog, preț de câteva secunde, sublimul limbaj administrativ românesc - „Termenul de intrare în vigoare prevăzut la art. 93 teza întâi din Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice, publicată în...“, bla bla, m-am plictisit, sărim peste câteva date și ajungem la partea cu adevărat... era să zic interesantă, dar, de fapt, e tragică - „se prorogă până la data de 31 decembrie 2016“. Altfel spus, legea va aduna praf încă un an și ceva (minimum!). Până în decembrie 2016 o să fie țara plină de executați silit. Câte alte mii de clienți vor fi abuzați de bancheri până atunci, doar pentru că banul vorbește și, din câte se pare, influențează și mersul legislativ al României-țară-măiastră? De cealaltă parte, câți alți mamuți ineficienți ai statului, devalizați cu ură de politruci și Gică Nepotistul, se vor ascunde în insolvență și-și vor arunca în șomaj și sărăcie angajații? Câți patroni cu X6 la scara blocului vor pune lacăt pe ușa afacerilor de mântuială, scăpând de orice grijă? Poate vom avea chiar și bănci cu probleme, care vor fi salvate cu banii noștri, pentru că suntem suficient de fraieri încât să acceptăm asta? Poate va fi cineva și Grecia 2 (sau mai degrabă Grecia 8 - 9, că a tot dat faliment țara asta) și va intra în default și va lua bani de la FMI, pe care tot fraierii, adică cetățenii, îi vor rambursa, prin taxe și impozite. Practic, în România, doar persoanele fizice n-au niciun soi de protecție în fața creditorilor. Iar legea mai stă pe bară un an, chiar și cu cel mai și cel mai cel guvern din istoria recentă a României, după cum bine remarcă analistul Florin Cîțu. Dacă nici tehnocrații nu-s în stare să producă insolvența personală, suntem clar pierduți, adică vânduți. Băncilor.