În caz că vă întrebați cum de-a ajuns un avion F16 norvegian să tragă cu tunul Vulcan în turnul de control, iată răspunsul - de plictiseală. Este extrem, extrem (spre imposibil) de greu să ieși din rutina vieții perfecte în Norvegia. Crezi că trebuie să te zbați să faci bani ca să plătești facturile? Nope! Chiar și cu un impozit de 50 - 60%, cât o fi, tot îți rămân bani de facturi, de mâncare plus desert și băuturi bio din fructe de import zi de zi, de unul, ba chiar și două vicii scumpe, cumpărături la discreție pentru entertainment personal și un 20% pus deoparte pentru zilele negre care nu or să vină, din păcate (?!), niciodată. N-ai casă? Kein problem, senor. Statul îți dă una, doar să nu pleci din țară. N-ai job? Greșit! Ai job. Și chiar dacă n-ai, ai bani oricum. Străzi și autostrăzi? La tot pasul. Sistem sanitar? Yup! Asistență socială? O, da! Ce lipsește? Păi soarele, de unde și rata ridicată a sinuciderilor. Mai lipsește și concurența - la școală nu primești note până la liceu, motiv pentru care toți tinerii sunt cam tălâmbi și nu simt nevoia să se agite. O fi bine, o fi rău? Nu-i prea „vikingă“ treaba, asta-i clar. De unde și „micile“ scăpări extremiste, a la Breivik. Așa o fi zis și pilotul avionului în cauză - „La naiba, cum a ajuns un scelerat ca Breivik să fie cel mai antrenant moment din istoria recentă a țării ăsteia înnebunitor de perfecte?!?“. Și-a apăsat pe trăgaci, să spargă monotonia. Oricum, nimeni n-a fost rănit, ca să înțelegeți dimensiunile de-a dreptul absurde ale perfecțiunii.