Un prieten din Polonia îmi spunea că cel mai bun lucru pe care guvernarea liberală l-a făcut pentru țara lui a fost să nu facă absolut nimic. În lipsa unei clase politice puse pe „făcut“ lucruri, Polonia s-a trezit cu o rachetă-n spate și a ajuns la nivel cu Vestul Europei, ba chiar peste multe state cu ștate vechi într-ale dezvoltării, cât ai zice „economie liberă“. Desigur, mare parte din acel Guvern, plus una bucată președinte, a avut parte de un sfârșit tragic, prăbușindu-se cu avionul. Ulterior, călărind valul de euroscepticism și hrănind monstrulețul populist care sălășluiește în fiecare țară, la putere a ajuns tabăra adversă. Simpla venire a conservatorilor a tăiat procente importante din piețele financiare ale Poloniei. Iar lucrurile merg din ce în ce mai prost. Parlamentul polonez a aprobat introducerea unei taxe anuale de 0,44% pe activele instituțiilor financiare; ba mai mult, conversia în zloți a creditelor ipotecare în valută (euro, dolari, nu doar franci) va fi băgată forțat pe gâtul bancherilor. Guvernatorul băncii centrale din Polonia, Marek Belka, a avertizat că această combinație, între noua taxă și conversia obligatorie, va pune în pericol multe bănci și va afecta, în mod direct, economia de poveste a țării. Intervenționismul ăsta e foarte răspândit în România, motiv pentru care și suntem unde suntem, adică-n coada Europei. Și e al naibii de nociv. O spune mult mai bine analistul Florin Cîțu - „Problema mea cu intervenționiștii e că ei nu cred că lucrurile pot să meargă mai bine și fără intervenția lor. Cel mai periculos este că mulți dintre ei au lucrat în sectorul privat și cred că asta le oferă un avantaj. Intervenția în economie, mai ales cea discreționară și opacă, este nocivă. Nu contează cine o face“.