Paza de coastă din Turcia a fost grav neînțeleasă și portretizată drept crudă cu refugiații sirieni, când, de fapt, oamenii nu încercau decât să ajute și să ușureze tranziția spre lumi civilizate. Îndreptaseră furtunul cu apă asupra bărcilor cu migranți? Păi îi ajutau să se spele, după o călătorie foarte murdară. Multe persoane, înghesuite pe bărcuță, transpirație etc. Pur și simplu le ofereau un duș cu presiune. Și apoi, nu dădeau cu bățul în ei, să le crape capul. Încercau să oprească motorul nărăvaș al ambarcațiunii, pentru a-i putea transfera pe săracii migranți în nava lor de confort maxim, cinci stele. Cât despre restul acuzelor... nu aruncau cu grenade umplute cu carne de porc; erau sendvișuri de la fast-food și toată lumea știe că aia nu-i carne adevărată! Atitudinea lor a fost de o mie de ori mai prietenoasă decât a celor trei babe plictisite din Galați, care au întâmpinat convoiul de refugiați cu „huo!“ și „Du-te la tine acasă, bă, țiganule!“. Turcii au fost mai omenoși decât Amnesty International și organizația Salvați Urșii Panda, la un loc!