Scurt și la obiect. România se plasează pe locul 79, din 127 de state, în funcție de gradul de pregătire pentru schimbare. „E surprinzător și dezamăgitor. Suntem între Tanzania și Mozambic. Prin comparație, Cehia se află pe 28, Ungaria e pe 29, Slovacia pe 30, Kazahstan pe 31, Polonia pe 32, iar Bulgaria - pe 47“, spune reprezentantul KPMG Advisory (autorul studiului - n.r.) Șerban Toader. Domnul Toader trăiește însă într-o lume imaginară, în care România a intrat în UE și se apropie cu pași repezi de zona euro, o țară în care ultimii 25 de ani de democrație au eradicat habotnicii și securiștii și obiceiurile pe care restul statelor le-au abandonat odată cu ieșirea din Evul Mediu. În România reală, avem încă oameni care cred că mori dacă asculți rock, ba chiar se fac petiții pe net pentru interzicerea concertelor rock, iar mii de oameni deschiși la minte și 100% „gata“ de schimbare le votează. Tot aici, zeci de mii de oameni se calcă în picioare ca să pupe moaște, să cumpere tigăi și să arunce cu pietre în oricine îndrăznește să fie „altfel“ (Altfel aici. Normal oriunde altundeva, chiar și în Tanzania). Subiectul este amplu, iar discuția ajunge ușor în zona banalității, pentru că oamenii normali la cap nu simt nevoia să vorbească despre asta. Pentru specimenele „normale“ din România, însă, presupun că e frustrant să vadă în aceste zile cum „mutanții“ umblă dezlegați pe stradă, ba chiar îndrăznesc să ceară demisia dragilor de politicieni cu credință-n Dumnezeu și-n capacitățile sportive ale Simonei Halep, care-au venit la ei în cartier și le-au dat mici, ba chiar și pungi cu brichete și stegulețe. Dar, pentru studiile la scară largă, „strada“ noastră este cantitate neglijabilă. Contează doar „mozambicanii“ și „tanzanienii“, cărora probabil că și violurile din Vaslui li s-au părut firești, că cine le-a pus pe parașutele alea să se îmbrace așa desfrânat, nu-i așa?