Cică România este unul dintre cele patru state europene în care Statul Islamic (SI) n-a reușit să facă prozeliți. De fapt, având în vedere că SI are un super-serviciu secret, cel mai probabil e că nici n-a încercat să facă recrutări aici. Și asta pentru că o simplă analiză a oamenilor din România relevă prea multe diferențe de mentalitate. „OK, Ahmed, am ascultat ce-ai avut de spus, dar aș avea câteva mici probleme - în primul rând, nu mă sinucid pentru nimeni. Coloana vertebrală a poporului român e ca Bruce Lee, ca apa, se mulează, se adaptează. D-aia suntem încă aici, după mii de ani de ocupații, crize, regimuri totalitare și alte porcării. Am fost și cu rușii, și cu nemții în Al Doilea Război Mondial și uită-te la noi - tot aici! Turcii? No problemo! Acum au și americanii bază aici. Iar americanii au tancuri de nivel maxim și hamburgeri. Voi n-aveți. Deci, sorry“, le-ar fi spus probabil tinerii români vânătorilor de capete veniți din Orientul Mijlociu. Apoi, în SI e mega-plictiseală. Nu tu muzică tare pe străzi, nu tu grătare seara, nu tu mici (că, deh, sunt cu porc), nu tu femei mișto, ci doar voalate păroase și capre, nu tu weekend, nu tu nimic. Doar execuții publice și alte torturi d-astea de care noi nu mai facem din vremea lui Vlad Țepeș. „Acum doar rupem scânduri din gard sau călcăm oamenii cu mașina. Nu prea suntem cu tăiatul, ci cu lovitul, dacă ne înțelegi, Ahmed. Dacă tai, e rost de ceva penal, dosar, proces; dacă doar dai cu perversa de la Târgu Ocna, intri la ceva redus“, ar fi auzit specialiștii în HR de la SI. Și-n plus, să fii terorist în Statul Islamic nu-i foarte profitabil. Să fii terorist în România, în schimb, adică să prinzi o funcție publică și să detonezi bombe evazioniste, e un job care-ți asigură și-o pensie decentă.