Șeful organizației Salvați Copiii din România, Gabriela Alexandrescu, a avut miercuri o pierdere temporară de rațiune. Zic asta ca să fiu politicos. Dacă tot timpul este la fel de imbecilă, chiar mi-e milă de copiii pe care vrea să îi „salveze“. Deci, conform doamnei în cauză, proiectul dării în plată e complet nașpa, pentru că vulnerabilizează încă o dată categoriile sociale aflate în dificultate și în special familiile care locuiesc deja în condiții improprii... Ce vrea ea să spună, de fapt și de drept, este că oamenii vor ajunge mult mai greu la locuințele mult visate, căci se înăsprește creditarea, iar 40% dintre copiii sub 15 ani care trăiesc acum în locuințe fără acces la apă curentă, baie sau duș o vor duce în continuare rău. Asta pentru că părinții lor ar fi trecut mâine de la o garsonieră socială dintr-un bloc dezafectat de la marginea orașului într-un penthouse dintr-un ansamblu rezidențial, nu-i așa? O întrebare pentru doamna Alexandrescu: avem o familie normală, cu un copil, care locuiește într-un apartament clasic cu două camere dintr-un bloc ușor demolat pe la colțuri, exact ca mintea ta. Tatăl rămâne fără job, iar mama se trezește cu o tăiere de salariu fix când nu îi era lumea prea dragă. Banca vine și, fără o lege a dării în plată, îi ucide pe oamenii ăștia. Îi face praf și pulbere, de-o să semene cu mintea ta. Cum ar fi mai bine? Ca înainte de popriri, penalizări și mobilier vândut la preț de dumping, din disperare, familia asta să dea locuința în plată și să iasă cu capul sus și fără datorii de plumb legate de picioare? Sau ca banca să-i dea afară din casă? Cu tot cu copilul pe care vrei tu să-l salvezi! Ce crezi, că dacă doarme în stradă o să-și dezvolte mai repede sistemul imunitar? Că dacă face focul lângă ghenă o să se călească pentru greutățile vieții?