Dintr-un link într-altul, ajung la un anume Marius Nicola, șef la o firmă care doar ce-a finalizat un ansamblu rezidențial, undeva în București, semn că nu-i picat din spațiu pe-aici. Iar omul zice că mult hulita lege a dării în plată (DIP) a avut un impact extrem de limitat asupra prețurilor din real estate. Ho, stai! Nu dădea cu rest legea DIP? Și cu apocalipsă? Nu ne ameninațu bancherii că sar în aer apartamentele, de-ai zice c-a venit Allahu Snackbar peste ele? Efectul vizibil al legii DIP este, din păcate, intervenționismul fără milă al statului, care-a suplimentat rapid fondurile din Prima Casă. Iar durerea nu-i neapărat în real estate, ci la buget. În piața propriu-zisă, după cum zice același Nicola, doar 20% dintre cele 700.000 de tranzacții sunt achitate cu credit bancar. Restul e cash. Au realizat și bancherii asta destul de repede, dacă nu știau deja, de unde și revenirea la avansuri normale la cap pentru credite ipotecare (în loc de 40 - 45%, prag la care fuseseră majorate în bloc, în semn de protest probabil, după adoptarea legii DIP). Chiar și niște dezvoltatori imobiliari se panicaseră, că, vezi Doamne, rămân cu blocurile pustii, ba chiar apăruseră unii suficient de inconștienți încât să spună că vor construi mai ieftin, mai prost și mai nesigur, ca să nu piardă bani (arest? amendă?). Acum e totul cât se poate de clar, însă. Lamentațiile anti-DIP n-au fost decât parte a unui amplu șantaj. Ce „surpriză“.