Ultimele şapte zile, decupate şi privite obiectiv, sunt România. Ca într-un fractal, această mică perioadă de timp este aceeaşi cu întregul, adică ţara asta dominată de idioţi. Dacă cineva m-ar întreba ce s-a întâmplat aici în ultimii 25 de ani, aş spune - vezi ştirile din săptămâna 24 - 28 februarie şi extrapolează. Pe scurt, preşedintele-jucător-de-şah şi-a văzut împlinit planul de dezbinare a coaliţiei de guvernare, fiind marele câştigător al crizei politice. Crin a demonstrat că somnul zilnic prin toate camerele Palatului Victoria naşte doar tâmpenii, mister Ponta mai că a plâns la TV, iar Daniel Constantin a rămas tot un anonim mic şi nesemnificativ. Minorităţile au revenit imediat în prim-plan (oricum n-au ratat niciodată o formare de majoritate), iar personaje demult uitate, precum Tăriceanu, cel mai praf premier al ţării „ever“, au sesizat oportunitatea de a reveni în platourile talk-show-urilor de seară. Ca şi-n ultimii 25 de ani, României i s-a pus piedică tocmai de către cei care ar fi trebuit să-i protejeze interesele. Vorbim iarăşi de „el presidente“, care a demonstrat că-l doare fix în conturile bancare ale clanului său de ţară, declarând cu o degajare alarmantă şi apropiată de inconştienţă că România e în pragul colapsului. E bine că pieţele financiare nu-l mai bagă în seamă. Nu doar politicul s-a dat, însă, în stambă. DNA a fost star în ultima săptămână, băgându-i în arest pe mai mulţi oficiali de stat şi pe şeful Autorităţii de Supraveghere Financiară, care a avut tupeul să-l atace pe omul de afaceri Dan Adamescu, finanţatorul şi apropiatul preşedintelui. Până şi demascarea falimentului de la Astra este reprezentativă pentru România. „Cel mai mare asigurător din România“ e, de fapt, aproape falimentar; în mod similar, zeci, mii, sute de mii de români mor de foame în timp ce-şi verifică conturile de Facebook de pe smartphone-ul de 3.000 lei cumpărat în rate; şi la fel, o grămadă de „patroni“ îşi parchează jeep-ul la scara blocului, devalizând zilnic capitalul firmelor aflate pe marginea hăului insolvenţei. Până şi trădarea asta din USL e pur românească, securistă, comunistă, cum vreţi să-i ziceţi. Tot în paradoxala Românie, un producător de energie (o chestie fără de care nu se învârte planeta şi pentru care se duc războaie, da?) este pentru a doua oară în insolvenţă. Legea a hotărât să le dea dreptate „băieţilor deştepţi”, care au băgat Hidroelectrica (căci despre ea este vorba) în moarte clinică şi prima dată. „Jmecheria“ câştigă în ţara asta, n-ai ce-i face. Văzui un film săptămâna asta, în care un lord al drogurilor îi explica unui avocat ameninţat cu moartea că „omul este lumea pe care o creează şi, când el încetează să mai existe, lumea aia dispare“. Oare cine trebuie să moară pentru ca România asta de acum să dispară?