Prin 1906, economistul italian Vilfredo Pareto a creat o formulă matematică prin care a descris inegalitatea distribuției bogăției în țara sa. Omul a observat că 20% din populație deținea 80% din bogăția totală, corelație care-i consacrată azi (regula 80/20 a lui Pareto - n.r.). 110 ani mai târziu, în România, regula s-a modificat substanțial, mai ales în cazul firmelor mici, avertizează eternii pesimiști de la Coface - „Cele mai mari 1% dintre companiile autohtone, adică primele 4.500 cu cea mai mare cifră de afaceri, generează aproximativ 67% din totalul veniturilor raportate de jucătorii activi din economie. E un grad foarte mare de concentrare, peste cel din Ungaria (64%), Polonia (62%) sau Cehia (51%)“. În acest context, cei bogați devin și mai bogați, iar cei săraci sărăcesc și mai mult, ba chiar sunt forțați să și muncească mai mult, notează, oficialul Coface Iancu Guda - „Pătura de mijloc, atât în rândul populației, cât și în rândul mediului de afaceri, devine din ce în ce mai subțire și mai puțin capabilă să reprezinte acel element de amortizare a șocurilor negative cauzate de o posibilă viitoare criză financiară“. Ce duce la asta? Distribuția diferită a veniturilor, în funcție de calibrul companiilor. Spre exemplu, cele mai mari 10% dintre firme dețineau, la finele lui 2015, 91% din totalul veniturilor. Iar concentrarea extremă este un efect direct al spiritului antreprenorial românesc (sau, mai bine zis, al lipsei sale). Țara noastră are 23 de companii la 1.000 de locuitori, al doilea cel mai scăzut nivel din Europa. Bulgaria are 55, în caz că ești curios, iar Cehia - 140. Viitorul sună „bine“.