Cea mai bună caracterizare a Fondului Monetar Internaţional (FMI, sau IMF în engleză) a fost făcută de un cetăţean simplu, ca tine, în timpul unui protest din America. Pe pancarta pe care omul a agitat-o deasupra mulţimii strânse în faţa sediului instituţiei scria doar atât - „IMF = Imperialist MotherFu*ker”. De unde atâta supărare? Ei bine, explicaţia rezidă în ceea ce face FMI. Instituţia împrumută bani unui stat, pe care ulterior îi recuperează, evident cu dobândă. Ca orice cămătar care se respectă, Fondului nu îi pasă de unde vin banii. Ce dacă autorităţile ignoră sugestiile de reformă şi freacă menta zi de zi, certându-se pe funcţii şi încercând să-şi bage tot arborele genealogic pe posturile din aparatul bugetar? Când vine scadenţa, mai majorează o taxă, mai dau o amendă, mai taie din salarii. În opinia publică, FMI e regina „stupului” economic, Guvernele împrumutate sunt stăpânii de sclavi, iar sclavii, ei bine, n-are rost să mai spunem cine plăteşte, de fapt şi de drept, împrumutul de miliarde luat pe motive de incompetenţă legendară în leadership. Şi tocmai ca „furnicile” să nu se revolte, FMI pasează discret măsuri inhibitoare. Cetăţeanul care munceşte pe-un salariu de nimic, fără perspective la pensie, taxat şi impozitat pentru fiecare gură de aer poluat inspirată, vrea o lege a falimentului personal, care să-l protejeze de recuperatori? Exclus! Acelaşi sărac, pentru care am fost nevoiţi să pierdem cinci secunde din viaţa noastră, inventând un nou termen (nivel de subzistenţă, că de trai nu se poate vorbi), vrea să nu mai fie abuzat cu clauzele idioate din contractele de credit? Ha, ha! Veşti proaste - vom tot avea înţelegeri preventive cu FMI până când rambursăm toţi banii primiţi în 2009. De aceea se şi cheamă „preventiv”: ca nu cumva să încercăm să fugim.