Iată un caz real de „jmekerie“. Avem o „firmă“. Cifră de afaceri - zero. Salariați - zero. Pierdere de 1,8 milioane lei în 2013, de 1,5 milioane lei în 2014. Activitate, conform obiectivului din actul constitutiv - inexistentă. Sună a caz clasic de firmă-fantomă, de intermediar pentru diverse mangle, mai mici sau mai mari. Dar situația se complică, după cum bine remarcă avocatul Gheorghe Piperea. „Firma“ în cauză are sediul într-un imobil monument istoric, în care locuiesc cei doi asociați ai săi, soț și soție, că așa-i frumos. Vila e cumpărată cu un credit de 900.000 euro de la o bancă. Instituția financiară, care-ți ia pielea de pe tine, sclav sărman ce ești, acceptă după DOI ani o garanție la creditul în cauză, respectiv casa. În 2015, imobilul e luat în plată de o firmă de leasing ce are același nume ca banca. Apoi se încheie un contract de comodat, adică folosință moca, în favoarea familiei asociaților. Și nu oricum, ci pe 7.990 ani, opt luni și 28 zile, adică fix până la 31 decembrie 9999. Sună penibil, nu? Registrul Comerțului n-a avut ce face și a înregistrat contractul ăsta. Ce mai e de zis? „Păi că banca în cauză este foarte activă în privința drepturilor ei de-a scoate profit din ruina oamenilor simpli și că cei doi soți, implicați într-un dosar greu și celebru al DNA, sunt niște VIP-uri de carton, extrem de influenți în regimul fostului președinte (cel jucător)“, conchide Piperea. Concluzia-i asta. Dacă deții un apartament cu două camere, să fii fericit. E al tău pentru totdeauna. Gândește-te că alții nu sunt la fel de norocoși. Oamenii ăștia din povestea noastră ce vor face în 9999, când vor pierde locuința?