Nu există troll la fel de mare ca politica monetară. Nici măcar Halepa nu se apropie, deși încearcă din răsputeri în ultima perioadă. Politica monetară, ignorată de toată lumea, pentru că șeful BNR, Mugur Isărescu, este un om foarte simpatic și de încredere, a fost, la fel ca sora ei, politica fiscală, 100% prociclică, în ultimii zece ani, notează, pe blogul său, analistul Florin Cîțu - „A stimulat perioada de euforie 2005 - 2008, a adâncit criza din 2009 - 2011, iar acum susține noul trend euforic 2014 - 2016. Și e ușor de văzut asta. BNR a pompat bani în economie în perioada de boom și i-a retras în perioada de criză (prociclicitate de manual - n.r.)“. Rămâne de explicat intervalul 2011 - 2013: atunci, banii ieftini au finanțat deficitul bugetar, spune Cîțu - „În acea perioadă, băncile au crescut împrumuturile pentru statul român de la 5% din active până la... 20%!“. Ce s-a întâmplat? Nimic bun. Dar absolut nimic. „Știm cu toții că politicienii sunt iresponsabili. De aceea, sistemul monetar mondial oferă independență unei bănci centrale. Nu e un sistem perfect, dar permite politicii monetare să limiteze derapajele fiscalului, prin măsuri anticiclice. Atunci când o bancă centrală susține, însă, iresponsabilitatea clasei politice, rezultatul este cel pe care îl vedem astăzi în România - suntem țara cu cel mai mic PIB pe cap de locuitor după 26 de ani de la căderea regimului comunist“, spune analistul. Ce-ar trebui să facem? Să sancționăm și BNR așa cum sărim și la gâtul Finanțelor. De ce? „Pentru că ambele instituții, prin politicile lor greșite, arată dispreț pentru resursele publice. Și, în plus, sunt la fel de iresponsabile“, conchide Cîțu. Punct.