Fiscul 2.0. Terminatorul. Antifrauda care omoară evaziunea. Restructurarea aşteptată de două decenii. Inspectorii corecţi şi bine plătiţi care îl lasă în pace pe patronul buticului de la colţ şi se duc direct la balaurul din economia „neagră“. Comisarul Cattani reîncarnat, care luptă contra Caracatiţei şi nu îşi pierde vremea cu taxa de 13 lei datorată de un pianist-minune de 12 ani din Iaşi, căruia statul nu i-a oferit nici măcar o clapă de pian. Asta se cere, asta se va întâmpla. Dar, mai întâi, o pauză! Economia aşteaptă de câteva luni ca arbitrul să intre în joc, dar nimeni de la centru nu se grăbeşte. Garda Financiară nu mai există de mai bine de o lună şi jumătate (liber la evaziune, yeah!), toţi funcţionarii au fost, sunt şi vor fi în teste, preavizele vin şi pleacă, iar Antifrauda stă la cafele. Nu-i o glumă. ANAF a programat două întâlniri pentru angajaţii oficiilor antifraudă din toată ţara. Să facă oamenii cunoştinţă, să se vadă cu şeful (Daniel Dinulescu, în cazul Direcţiei Regionale Antifraudă de la Constanţa), să bea un suc, să stea la o bârfă. Nici vorbă de treabă. Aia poa’ să mai aştepte. Nu s-a rezolvat nimic într-un sfert de veac, n-o să se rezolve tocmai în săptămânile astea, nu-i aşa? Nu mai miră însă nimic, că doar restructurarea Fiscului e program sprijinit şi finanţat de Banca Mondială, e cerută de FMI şi e monitorizată de Comisia Europeană. Practic, se face ca la carte, dar suntem noi cârcotaşi.