Acum câteva sute de ani, năpasta venea în ograda omului o dată pe săptămână. Era perceptorul, recuperatorul, trimis să colecteze dările către împărăţie. Oamenii spuneau că „a venit năpasta” şi, cum plata taxelor are conotaţii urâte încă de pe vremea dinozaurilor, cuvântul s-a înrădăcinat în mentalul colectiv şi, în timp, a ajuns sinonim cu acte în regulă pentru nenorocire, oroare, clasă politică, maidanezi, caniculă şi ţânţari. Năpasta ne-a lovit anul ăsta de mai multe ori în plex, sub diverse forme - liberalizare a preţurilor din piaţa energiei, inflaţie şi, mai nou, accize mai mari la alcool şi bijuterii. Ba mai mult, năpasta a redefinit luxul. Conform noilor reglementări, un român care ţine cu dinţii de un lănţişor din aur pe care îl amanetează lună de lună intră în aceeaşi categorie cu românul care are în garaj trei gipane, două yachturi şi şapte vulpi împăiate. Adică, în clasa oamenilor care deţin produse de lux şi trebuie să plătească pentru asta (căci Fiscul e incompetent şi nu face singur nimic - n.a.). Şi-apoi, dacă tot e taxat şi suprataxat, ia să plătească mai mult şi pentru berea la pet cu care îşi îneacă amarul. Să nu cumva să fie discriminare! La fel, miliardarii o să spargă mai mult cash pentru whisky-ul de 30 de ani cumpărat de la hypermarket şi nicidecum din zonele libere din Dubai, Hong Kong etc. prin care trec lunar, nu-i aşa? Circul legislativ estival este întru ieftinirea pâinii şi închiderea gurii FMI. Ai noştri au făcut o adevărată fixaţie cu reducerea TVA în panificaţie, o măsură promovată drept divină şi deloc dăunătoare bugetului. Dar, ca să acopere pierderile la buget (statul va încasa mai puţini bani de la brutari), a fost nevoie de majorări în alte părţi (la alcool). Culmea, măsura a fost lăudată de nimeni altul decât fostul premier Boc 1-„n-şpe”, în al cărui mandat am înmormântat cu fast economia, aşa că vă puteţi închipui cât de bună NU este.