Mă uit cruciş la oamenii care îmi spun că n-au văzut picior şi antenă de ţânţar vara asta. La mine în cartier (Faleză Nord) a fost Siria Reloaded. S-au folosit arme chimice, s-au făcut execuţii în public, a fost un adevărat genocid. Şi nimic. Hoardele de vampiri au atacat fără milă, seară de seară, fiind active uneori chiar şi la 7 - 8 dimineaţa. Camera mea a fost redecorată complet, pereţii gălbui fiind brăzdaţi acum de dâre roşii şi negre. Monotonia designului este întreruptă din loc în loc de cadavre sau părţi de cadavre de ţânţar. De mai multe ori, eu şi căţeii am fost nevoiţi să ne abandonăm camerele şi să ne refugiem pe holurile casei, în ciuda pastilelor şi aparatelor amplasate strategic, pentru a-i prinde pe vampiri în foc încrucişat. Înainte de a sări şi a spune „Pune plasă, bă!”, trebuie menţionat că amplasamentul unei astfel de bariere este imposibil, din cauza felului hazliu al căţeilor de a şi le face guler. Joia asta, invazia a atins apogeul. În casă erau cel puţin 1.000 de insecte bâzâitoare, motiv pentru care am fost nevoiţi să apelăm la arme nucleare. Am folosit un spray mamut, de 750 ml, pe care l-am consumat, am închis toate geamurile şi am părăsit locuinţa pentru jumătate de oră. Apoi a trebuit să măturăm. Am renunţat la pastiluţe şi rezerve lichide şi am trecut direct la artileria grea - batoane pentru grădini şi alte spaţii deschise, care ard fără flacără, preţ de 5-6 ore, şi umplu camera cu un fum alb, mortal pentru ţânţari şi tot neamul lor de insecte inutile. Şi tot am mai găsit unul viu, un adevărat maestru Jedi, un supererou, care insista să zboare. Nu i-am acordat dreptul la o moarte „umană”, ci l-am răstignit într-o baltă de sânge (cel mai probabil, al meu), ca să servească drept avertisment pentru fraţii săi. Într-o notă mai serioasă, conform biologilor, nu ar trebui să existe ţânţari în cartierul meu, la doi paşi de mare. Supa primordială din care se nasc însă este „orezăria” creată de un anume constructor, care a săpat fundaţia pentru nişte blocuri, în cadrul unui cartier rezidenţial, şi a abandonat lucrarea. La fiecare ploaie, din groapă ies noi legiuni de ţânţari, iar constructorul va plăti, mai devreme sau mai târziu, pentru asta.