Costul nominal cu forța de muncă din România a crescut cu aproape 15%, în trimestrul III din 2016, comparativ cu aceeași perioadă din 2015, potrivit datelor Eurostat. Este cea mai mare dinamică din întreaga Uniune Europeană, depășind Cehia (9%), Bulgaria (8-și-ceva%), Letonia, Lituania, Polonia și Ungaria (între 6 și 9%). În UE, variația a fost de circa 1,5%, în iulie - septembrie. Ce nu se vede, însă, în tabelul Eurostat? Explică analistul Florin Cîțu - „OK, și salariile sunt foarte mici în România. Dar - și aici atenție! - costul nominal cu forța de muncă urcă în timp ce competitivitatea economiei scade, iar salariul minim, ca procent din cel mediu, se află la media comunitară. Ce înseamnă asta? Că va scădea și mai mult competitivitatea, dacă nu recuperăm la capitolul productivitate. Și am o nedumerire - de ce ar crește suplimentar productivitatea dacă viitorul Guvern (ca toate de până acum) promite subvenții de stat și salarii mai mari?“. „Amuzant“ este că această creștere a salariului minim se va face fără reducerea contribuției pentru angajatori (măsură cuprinsă în pachetul mai amplu de facilități fiscale care nu va mai vedea lumina zilei, la 1 ianuarie 2017, alături de reducerea TVA de la 20 la 19% și eliminarea taxei pe stâlp și supraaccizei la combustibili). Ce înseamnă o majorare salarială fără reducerea contribuției angajatorului? Păi o creștere a taxei pe forța de muncă. Fix de asta avea nevoie economia, în condițiile în care înmatriculările de firme au luat-o la vale. Bine lucrat, băieți!