Un nou nume de torţionar a fost scos la lumină de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, care a făcut şi un denunţ la PICCJ. În urma denunţului, procurori ai Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul au finalizat cercetările şi au dispus trimiterea în judecată a lui Marian Petrescu sub aspectul săvârşirii infracțiunii de tratamente neomenoase.

În rechizitoriul întocmit, procurorii arată că „în perioada 1 februarie 1959 - 12 iunie 1961 inculpatul Petrescu Marian, în calitate de comandant al Penitenciarului Galați, prin acte materiale repetate, succedate în timp, săvârșite cu încălcarea sau nesocotirea legii ori a obligațiilor impuse de acea calitate sau ca urmare a exercitării discreționare, prin abuz de funcție, a supus, din motive politice, colectivitatea deținuților politici (contrarevoluționari) încarcerați în acest penitenciar, aflați sub puterea sa, la tratamente neomenoase (inumane și degradante), tortură fizică și psihică și exterminare”. Astfel, faptele reţinute în sarcina inculpatului au fost săvârşite în aplicarea politicii de stat a „luptei cu duşmanii regimului de democraţie populară", împotriva populaţiei (în sens de colectivitate) deţinuţilor „contrarevoluţionari", adversari ai acelui regim, aflaţi sub paza sa, ca grup de indivizi având caracteristici distinctive şi particulare, care au motivat încarcerarea lor în Penitenciarul Galați, prin acte repetate, ce s-au succedat timp de ani, conform naturii specifice a fiecărui act, de ucidere, exterminare, torturare, vătămare a integrităţii fizice şi psihice, alte tratamente inumane şi degradante, cauzatoare de suferinţe fizice şi tulburări psihice puternice şi privare, din motive politice, de drepturi fundamentale ale omului, în considerarea apartenenţei lor la acel grup în concret, inculpatul a supus deținuții la tratamente neomenoase (inumane și degradante), pe care le-a aplicat cu regularitate și în mod sistematic în timp deținuților politici, cărora le-au fost cauzate suferințe fizice și psihice puternice (prin înfometare permanentă, privare de asistență medicală sau acordarea ei în condiții improprii pentru tratarea bolilor de care aceștia sufereau, ținerea în frig pe timp de iarnă, condiții mizere de cazare și echipament), tortură fizică și psihică concretizată în bătăi repetate, sancțiuni disciplinare, pedepse și exterminare.

Toate cele anterior expuse au condus la decesul unui număr de 102 persoane încarcerate în locul de detenție menționat, dintre care 90 deținuți politici (contrarevoluționari), astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză. Așa cum reiese din probele administrate, în perioada avută în vedere, condiţiile de detenţie erau influenţate de factorul individual, mai precis de comandantul penitenciarului, coloniei sau unităţii de muncă, respectiv lagărului, acesta fiind direct responsabil de tratamentul la care erau supuşi deţinuţii.

În rechizitoriul întocmit, procurorii au reținut că regimul de exterminare impus deținuților politici încarcerați în Penitenciarul Galați de inculpatul Petrescu Marian în perioada de referință, respectiv 1 februarie 1959 - 1966, s-a concretizat în încălcări grave ale drepturilor omului în mod sistematic și diferite forme de abuz, constând în:

completa izolare în care erau ținuți deținuții politici; lipsa unui program de socializare și a permisiunii de a munci, precum și nerespectarea întocmai a normelor legale privind plimbarea; sancțiunile extrem de dure și disproporționate față de gravitatea abaterilor deținuților sau chiar în lipsa acestora; regimul alimentar deficitar și lipsa asistenței medicale corespunzătoare; condițiile mizere din celule.

Atitudinea inumană a comandantului de penitenciar, în speță a inculpatului, rezultă și din faptul că, în aplicarea normelor privind decesele deținuților, aceștia, după deces, erau înmormântați într-o zonă anume destinată din cimitirul Galați, fără să fie înștiințate familiile și fără să li se cunoască locul de înmormântare. Toți deținuții decedați în perioada de referință au fost înmormântați în cimitirul comun, locurile de veci neputând fi identificate de familii.

Pentru încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de tratamente neomenoase, s-a avut în vedere, printre altele, și Sentința Penală nr.122/F, din 24 iulie 2015, a Curții de Apel București, privind pe inculpatul Vișinescu Alexandru.