Acţiunile omului transformă, anual, în deşert, 12 milioane de hectare de teren agricol, un calcul care se face de la începutul anilor ’80, ceea ce presupune că, de la acea dată, planeta a pierdut, în ritm anual, 1% din terenurile sale fertile, a declarat secretarul executiv al Convenţiei ONU de Luptă împotriva Deşertificării (UNCCD), Luc Gnacadja. Degradarea pământurilor este principala provocare de mediu a erei noastre şi principala ameninţare la bunăstarea globală. Secretarul executiv al UNCCD, aflat în vizită la Madrid, a susţinut că deşertificarea este principala cauză a faptului că peste un miliard de oameni, la nivel mondial, trăiesc în sărăcie, deoarece nu pot cultiva pământ şi nu au acces la apă. Acest miliard de oameni uitaţi locuiesc, în majoritate, în zonele cele mai sărace din Africa şi Asia. În acest sens, Gnacadja a amintit că deşertificarea este una dintre principalele cauze ale imigraţiei masive din ţările sărace şi că soluţia nu este ridicarea de ziduri în jurul Europei, pentru ca imigranţii din Africa să nu mai poată sosi, ci oferirea de ajutor pentru soluţionarea problemelor acestor oameni, ca să nu mai aibă motive să emigreze.

Pentru a convinge ţările că trebuie să treacă la fapte, Luc Gnacadja propune două formule, dintre care una presupune o discuţie în termeni macroeconomici despre mediul înconjurător. Drept exemplu oferă cazul Nigeriei, unde căutarea alternativelor la păşunatul masiv care distruge pământurile presupune un cost de 50-200 de dolari pe hectar, în timp ce operaţiunile de recuperare a calităţilor agricole ale acestor terenuri ar costa 1.100 de dolari pe hectar. ”Costul pasivităţii este infinit mai mare decât costul acţiunii”, insistă secretarul executiv al UNCCD. ”Evidenţele m-au convins că a combate degradarea terenurilor este sinonim cu a lupta împotriva sărăciei şi a insecurităţii alimentare şi cu promovarea creşterii economice”, a conchis acesta.