Măsurile de limitare a emisiilor de gaze cu efect de seră în spaţiul UE vor costa aproximativ 60 de miliarde de euro anual, a recunoscut preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. “Aceste acţiuni vor avea un cost, chiar dacă noi credem că putem limita factura anuală la 0,5% din PIB-ul european, adică 60 de miliarde de euro”, a declarat Barroso în cursul unei intervenţii la Londra. “Dar, aceste acţiuni ar trebui să permită UE să reducă anual cu 50 de miliarde de euro factura sa la importurile de gaze şi petrol”, a precizat el. “Lipsa unor astfel de acţiuni ne-ar putea costa însă 20% din PIB”, a avertizat preşedintele CE.

Comisia Europeană va prezenta, în cursul acestei zile, o serie de măsuri coercitive menite să răspundă angajamentului asumat în martie 2007 de liderii UE privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20% pînă în 2020, faţă de nivelul înregistrat în 1990. Cele 27 de state membre contestă modul de calcul şi împărţirea eforturilor propuse de Bruxelles pentru a reduce emisiile de gaze de seră, pe care le consideră prea severe, părtinitoare şi nedrepte. Spectrul delocalizărilor, de care vorbesc industriaşii supăraţi că trebuie să plătească dacă vor să polueze, a pus presiune asupra liderilor Uniunii. Propunerile Comisiei presupun mai multe aspecte şi obiective pentru fiecare ţară: reducerea emisiilor industriei, transportului, populaţiei şi agriculturii, sporirea ponderii energiei din surse regenerabile şi creşterea consumului de biocarburanţi în detrimentul celor fosili. Problema este că în momentul depunerii obiecţiilor statelor membre, multe dintre propuneri vor fi probabil modificate.

Printre punctele cele mai controversate se numără propunerea de repartizare a obiectivelor naţionale în funcţie de PIB-ul pe cap de locuitor, ceea ce înseamnă eforturi mai mari din partea ţărilor mai bogate. Şeful statului francez, Nicolas Sarkozy, respinge principiul PIB-ului pe cap de locuitor şi cere luarea în calcul a nivelului de pornire a emisiilor pe cap de locuitor, care în Franţa este scăzut datorită folosirii energiei nucleare. Comisia refuză să considere energia nucleară ca pe o sursă regenerabilă, dar recunoaşte că aceasta poate contribui la obiectivele de reducere a emisiilor de gaze de seră. Ţările din Europa Centrală consideră şi ele colosal efortul care le revine, avînd în vedere că au de făcut şi progrese economice considerabile. Nici Spania sau Irlanda, care au devenit mai prospere în ultimii 10 ani, nu sînt pregătite pentru efortul care li se cere.

Comisia propune 2005 ca an de referinţă pentru emisiile de CO2 industriale şi pentru energia din surse regenerabile, care ar trebui să contribuie la scăderea emisiilor. Aceste surse curate de energie, eoliană, solară etc, trebuie să reprezinte 20% din consumul energetic al europenilor în 2020, faţă de 8,5% în prezent. Numeroase ţări, precum Franţa şi Belgia, care trebuie să îşi sporească producţia de energie din surse regenerabile de la 2% la 13%, refuză orice obiectiv care nu ţine cont de potenţialul lor. Cît despre biocarburanţi, care ar trebui să reprezinte 10% din consumul în transporturi în 2020, aceştia sînt din ce în ce mai criticaţi şi trebuie să respecte criterii foarte stricte de producţie pentru a fi folosiţi. Mai multe state membre, printre care Franţa, Germania sau România, au insistat, pe de altă parte, asupra riscurilor delocalizărilor masive, dacă întreprinderile europene trebuie să plătească din ce în ce mai scump drepturile de poluare.

Negocierile se anunţă dificile. “Va trebui să muncim din greu pentru a reuşi să adoptăm acest pachet la sfîrşitul anului 2008”, a recunoscut Barroso, care va apăra aceste propuneri în faţa aleşilor europeni.