Ieri am scris în acest colţ de pagină despre sinuciderea colectivă a liberalilor, după patru ani de guvernare. Astăzi mă văd nevoit să scriu despre o sinucidere politică solitară…

După ce, în weekend-ul trecut, l-am lăudat pe Theodor Stolojan, premierul desemnat de atunci, pentru tenacitate, modestie, spirit de sacrificiu şi seriozitate, acum mă încearcă un sentiment de perplexitate halucinantă. Nu-mi vine să cred, pur şi simplu, că acest om face un pas înapoi, pentru a doua oară! Am ascultat cu maximă atenţie argumentele sau ideile diferiţilor politicieni, dar şi analizele ziariştilor, pînă m-am hotărît să încep acest editorial. Opiniile pe care le creditez cu cea mai mare încredere şi care mi s-au părut cele mai convingătoare aparţin lui Cristian Tudor Popescu şi Viorel Hrebenciuc. Da! CTP-ul are dreptate cînd afirmă că, de data aceasta, Stolojan nu s-a mai retras, ci a comis un act de dezertare în faţa răspunderii politice, indiferent care ar fi motivele. Un om cu experienţa sa profesională şi cu vechimea sa în istoria politică a României postcomuniste ar fi trebuit să ştie ce îl aşteaptă. Nu l-a forţat nimeni să accepte această funcţie, ba chiar anunţase că şi-o doreşte. „Eu, să fi fost în locul său, nu renunţam nici cu pistolul la tîmplă, de ruşine!” - a exclamat seniorul editor bucureştean, invitat la ediţia de ştiri a unui post de televiziune.

Dar Stolojan a făcut un mare rău întregii clase politice actuale! Degeaba se bucură PNL-ul şi UDMR-ul, deoarece indiferenţa sau neîncrederea alegătorilor vor creşte după acest nefericit eveniment. Procentul de 60% al absenteiştilor electorali va spori dramatic, în următorul an calendaristic. În egală măsură, nu cred nici eu, ca şi mulţi alţii, în speculaţii şi manevre de culise de la Cotroceni sau într-o farsă pusă la cale de PD-L, pentru a păcăli PSD-ul! A fost evident pentru toată lumea că însuşi Traian Băsescu este dezamăgit şi luat prin surprindere. Nici lui nu îi convine abandonul lui Stolojan, în condiţiile în care îl aşteaptă alegerile prezidenţiale. Dar, o fi oare adevărat ce s-a auzit prin redacţiile din Bucureşti, anume că Băsescu l-ar fi înjurat de mamă pe Stolojan, din cauza nazurilor pe care le făcea la nominalizarea miniştrilor? Chiar dacă Stolo este un „neamţ” rătăcit într-o lume balcanică, nici măcar această prezumţie scandaloasă nu-i scuză dezertarea fără explicaţii plauzibile. Pentru prima oară, după patru ani, am auzit voci care se întrebau cu toată seriozitatea dacă Stolo nu ar avea cumva reale probleme de instabilitate psihică…

Însă ieşirea neaşteptată la rampă a lui Viorel Hrebenciuc a fost de natură să mai liniştească spiritele. Ceea ce a afirmat politicianul uns cu toate alifiile s-a confirmat după numai o oră, prin declaraţia comună a lui Mircea Geoană şi Emil Boc. Parteneriatul pentru România s-a clătinat puţin, pentru că a fost luat prin surprindere, dar nu s-a împiedicat. „Noua coaliţie va merge mai departe şi viitorul guvern va fi confirmat cu o majoritate zdrobitoare în Parlament” – a susţinut politicianul care este considerat de toată lumea drept oracolul social-democraţilor.

Dacă Traian Băsescu a recunoscut „Sînt puţin trist”, Viorel Hrebenciuc a adăugat: „Din păcate, în politică, aproape totul este posibil”… Inclusiv faptul că, de data asta, cariera lui Stolojan s-a încheiat definitiv şi jalnic. Fără alte comentarii!