„Fresca”, aşa cum îi spun cei care au grijă de ea, un tablou al lui Dimitrie Ştiubei, din 1938, a arătat timp de peste 70 de ani câtorva mii de oficialităţi din întreaga lume că românii nu sunt străini ai apelor şi că iubesc marea de aproape două mii de ani. „Eu am văzut pentru prima dată tabloul în 2001, când am fost numit pe funcţia de ofiţer secund, în momentul în care nava se afla la Brăila pentru reparaţii. Atunci am văzut fresca, aşa cum îi spunem noi, deşi în 1989 am făcut timp de câteva luni practică pe NS Mircea”, a povestit comandantul NS Mircea, căpitan comandor Gabriel Moise, despre primul contact cu opera lui Ştiubei. “Fresca, intitulată evoluţia mijloacelor de navigaţie în spaţiul Danubiano-Pontic, este o pânză pictată în ulei montată pe un panel din lemn în 1938 şi a fost un cadou de suflet pentru navă din partea pictorului Ştiubei care a făcut practică la bordul primului bric Mircea. În 1994, când nava a intrat în reparaţii capitale la Brăila, pentru că nu au putut să desprindă pictura, comandantul de la vremea respectivă a luat decizia să desfacă puntea de deasupra şi să decupeze zona pe care se află tabloul lung de peste trei metri şi mai bine de un metru lăţime. Din 1994 şi până în 1999 pictura a stat într-un depozit unde se menţinea o temperatură constantă, pentru a se evita degradarea picturii”, a adăugat comandorul Gabriel Moise.

ISTORIA MARINEI ROMÂNE “Fresca se citeşte ca o carte, de la stânga la dreapta şi reprezintă o trecere în revistă, cu date exacte puse de autor, a principalelor tipuri de nave folosite în istoria navigaţiei româneşti. În anul 106 sunt prezentate imagini cu nave dacice şi romane. În jurul anului 1200 sunt folosite primele nave bizantine (dromon - galeră rapidă bizantină). Ele au făcut parte din flotele lui Dobrotici şi Balica, fiind preluate mai târziu de Mircea cel Bătrân. În 1500 este pictat pânzarul moldovenesc al lui Ştefan cel Mare. Acest tip de navă era construit la Cetatea Albă şi Chilia şi utilizat pentru apărare şi transport. Pânzarul moldovenesc a ajuns, purtând ofrandele domnitorului, până la Muntele Athos, unde Ştefan cel Mare a ridicat un far în 1475 pentru corăbiile sale. În 1794, pe 23 noiembrie, Alexandru Moruzzi, la sugestia spătarului Ienăchiţă Văcărescu, dă „Hrisovul corăbiilor ţării ce sunt a umbla pe Dunăre”. Se înfiinţează astfel prima flotă de Dunăre din istoria navigaţiei româneşti. Fiecare judeţ din Muntenia trebuia să aibă o navă fluvială care să îl reprezinte. Următorul an evidenţiat de Ştiubei este 1882, anul în care s-a semnat certificatul de naştere a primului bric Mircea, construit la Londra. Bricul care a rezistat până în 1944, când în urma unui bombardament a luat foc şi s-a scufundat langă Galaţi. Ultimul an imortalizat de artist este 1938, anul în care a fost semnat actul de naştere a NS Mircea”, a povestit comandantul Moise.

MĂRTURIE ”Aici, în salonul oficial, ajung foarte puţini oameni şi pot spune că ajung cei mai importanţi. Toţi au fost impresionaţi şi uimiţi că rezistă un asemenea tablou. Au fost o serie de restauratori care au venit la bord şi au făcut mai multe analize pentru înviorarea culorilor, dar a rămas la fel, poate măcar o să îl dea cu ceva pentru conservare. Pentru toţi cei care vin la bord este un moment foarte important cel în care le arătăm că avem o tradiţie destul de îndelungată în marinărie”, a mai spus comandantul NS Mircea. Comandorul Dimitrie Ştiubei a fost elev al primei promoţii a Şcolii Navale şi a absolvit cursurile la Constanţa, în 1921. Ştiubei a fost un pictor marinist „de larg”, fiind ofiţer al Marinei Române. Herald Tribune spunea despre Ştiubei că a fost „ultimul şi cel mai mare pictor romantic marinist al secolului XX”.