Povestea defrişării pădurii Comorova tinde să devină un caz banal în care trenul a lovit un cal aflat în stare de ebrietate. Conform cazului amintit, calul este cunoscut ca fiind un mare consumator de bere. În aceeaşi notă, după cum se ştie, dintr-o gravă eroare, calul a fost vopsit în culoarea maro, ceea ce a provocat o profundă stare de agitaţie în rândurile opiniei publice de la noi şi de pretutindeni. Sigur, ajunşi la această frază, o să vă întrebaţi cu toţii ce legătură are calul cu pădurea Comorova? De asemenea, ce legătură are deputatul Zanfir Iorguş cu aceeaşi pădure şi cu locaţiile sale limitrofe? Din foarte multe puncte de vedere, povestea cu pricina pare a fi decupată din biografia calului maro… Un caz banal. Telenovela generată de fotosinteza dintre pădure şi fostul primar al Mangaliei a fost repusă pe tapet în urma unei declaraţii date de domnia sa unui ziar local. Reproduc din publicaţia cu pricina: ”În dosarul Comorova, anchetatorii să ancheteze până nu mai pot”(!!) Aţi auzit, băi, anchetatorilor? În ton cu pădurea, care, cândva, era fratele românului, ar fi sunat mai bine o declaraţie menită să contribuie decisiv la creşterea urechilor anchetatorilor. Parcă-i şi văd, în postura unor iepuraşi atinşi de virusul hărniciei, pe respectivii domni mişunând, la ceas de seară, prin pădurea Comorova, în căutarea unor copite de cai morţi! În contextul politic actual, când PD-L s-a instalat din nou la putere, spusele deputatului portocaliu au căpătat o semnificaţie aparte şi o încărcătură sentimentală deosebită. Înainte de toate, după cum am consemnat mai sus, cazul Comorova seamănă tot mai mult cu biografia calului vopsit de un matelot cherchelit. Nu discut implicarea sau neimplicarea domnului Iorguş în procesul economic şi educativ al defrişării, pentru că nu este treaba mea, ci a instituţiilor abilitate. Tot ce pot să fac, în acest moment de răscruce forestieră, este să mă rezum la aspectul strict artistic al mesajului ecologic. În rest, vorba domniei sale, e treaba anchetatorilor să expertizeze până nu mai pot! Pentru că îmi vin în minte dezvăluirile conservatorului Mincă pe această temă, nu pot să nu fac o remarcă nevinovată. În materie de expertize, dosarul “Comorova” are un palmares impresionant faţă de dosarul “Flota”! De câţiva ani încoace, cei care încearcă să despice firul pădurii în patru şi-au înmuiat singuri genunchii în tot felul de expertize de genul “ca să fie”. Din acest punct de vedere, înţeleg pe deplin plictiseala şi toropeala care l-au cuprins parşiv pe fostul primar al Mangaliei. Din cauza bătutului apei în piuă, nici chiar domnia sa, om trecut prin tăvălugul vieţii, nu mai crede în semnificaţia acestei noţiuni simple! De altfel, datorită ritmului în care se derulează ancheta, unul caracteristic melcului cu două case în spate, demersurile anchetatorilor nu au produs decât praf bun de aruncat în ochii opiniei publice. Ceea ce, cu foarte mulţi ani în urmă, părea a fi foarte simplu de explicat, fără “jdemii” de expertize, s-a transformat într-o ecuaţie, chipurile, greu de rezolvat! Aiurea. După cum v-am demonstrat, avem de-a face cu un caz banal în care un tren a lovit un cal. Declaraţia lui Iorguş poate fi analizată şi din punct de vedere acustic. Vocalizele sale au devenit tot mai stridente. În contextul politic actual, este detaşat şi liniştit după tipicul “Ce, bre, puii mei!” Cu reflexele mele comuniste, pot să interpretez declaraţia sa şi ca o directivă: ”Să expertizeze până nu mai pot” Adică, nu-i aşa?, foc continuu, ceea ce ne aminteşte de industria siderurgică de altădată. În cazul calului vopsit, s-au cerut expertize pentru a se stabili originea vopselei. În cazul Comorova, anchetatorii vor să se convingă dacă este pădure…