Piețele au un singur mod de a comunica: prețurile. Ele transmit informații producătorilor despre cererea din partea consumatorilor și, astfel, resursele sunt alocate în așa fel încât să-i satisfacă atât pe consumatori, cât și pe investitori. „Într-o piață liberă, prețurile sunt rezultatul tranzacțiilor voluntare și nu al unor decizii arbitrare luate de funcționari publici. În general, competiția într-o piață LIBERĂ duce la PREȚURI MAI MICI și la o calitate mai bună a produselor“, spune analistul Florin Cîțu. Și nu-i doar teorie. Noi, românii, am văzut cum prețurile fixate de la centru au dus la o alocare ineficientă a resurselor. Tocmai de aceea, Cîțu se arată surprins de politica intervenționistă a Băncii Naționale a României, care intră în piață în anumite momente și determină în ce direcție o va lua cursul valutar. Rata de schimb este tot un preț, fiind modul prin care comunică piața valutară.

O ILUZIE Cum acționează, însă, banca centrală? „Intervențiile pentru deprecierea cursului valutar, adică subminarea valorii leului raportat la alte valute, oferă un venit nominal puțin mai mare pentru exportatori, care încasează mai mulți lei la fiecare euro vândut. O firmă care exportă devine mai profitabilă dacă își menține costurile constante, chiar dacă nu vinde mai mult sau chiar dacă nu este mai productivă. Dar totul este o iluzie și, din păcate, nu una inofensivă. Veniturile mai mari din deprecierea artificială a cursului de schimb duc la o cerere ridicată pentru resursele din sectorul respectiv, deși, în realitate, nu este nevoie de ele, iar pentru societate ar fi mai eficient să fie folosite în alte sectoare“, explică Florin Cîțu. În același timp, un curs de schimb apreciat oferă produse de import mai ieftine, reduce inflația și majorează puterea de cumpărare. „Este adevărat că un leu puternic înseamnă venituri mai mici pentru exportatori. Și probabil este adevărat și ce spune economistul Mugur Isărescu (guvernatorul BNR - n.r.), că există un impact asimetric asupra prețurilor, atunci când cursul valutar se mișcă. BNR a preferat întotdeauna o depreciere continuă și controlată a leului, pentru a susține o politică fiscală arbitrară și a crește competitivitatea produselor românești în piețele externe“, mai spune analistul.

ȘI LEUL PUTERNIC NE DOARE Ce nu ne spune totuși Mugur Isărescu este că intervențiile directe asupra cursului au efecte colaterale, căci leul nu este controlat doar prin puterea minții. „Pentru a aprecia rata de schimb, BNR reduce cantitatea de lei din piață, ceea ce duce la creșterea dobânzilor în piața interbancară și mai apoi, prin intermediul băncilor, în restul economiei. Unele firme își permit noile prețuri (adică dobânzi), altele nu și fie devin mai productive, fie găsesc finanțări mai ieftine, fie scumpesc produsele, fie își închid porțile. Și nu vorbesc aici doar de exportatori și importatori, ci de întreaga economie“, conchide Florin Cîțu.