Comuna M. Kogălniceanu, între Murat cel Negru şi Ferdinand I

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...
Biblioteca „I.N. Roman”. Ecouri din trecut

Comuna M. Kogălniceanu, între Murat cel Negru şi Ferdinand I

Cultură 22 Martie 2010 / 00:00 1679 accesări

Biblioteca Judeţeană „Ioan N. Roman” va organiza, prin Centrul de Informare Comunitară, în perioada 29 martie - 11 aprilie, o expoziţie de carte dedicată comunei constănţene Mihail Kogălniceanu. Potrivit responsabilului cu organizarea acestui eveniment, bibliograful Ionel Alexe, expoziţia va putea fi vizitată la parterul instituţiei de cultură.

Publicul interesat să afle mai multe amănunte despre istoria comunei cunoscută, astăzi, în principal pentru Aeroportul Internaţional ce-i împrumută numele, va afla că vechile sale denumiri sunt Caramurat şi Ferdinand I. Primul îşi are originea în tradiţia conducătorului tătarilor care a întemeiat satul, însemnând, în limba tătară, Murat cel Negru. Denumirea Caramurat s-a menţinut până în anul 1930, când i se substituie cea de Ferdinand I, omagiu regelui României, mort cu trei ani înainte. Ajunşi la putere după cel de-al Doilea Război Mondial, alergici la regi şi regalitate, comuniştii aleg, în 1948, numele omului politic şi scriitorului Mihail Kogălniceanu pentru comuna constănţeană. Acesta a avut, de altfel, un rol esenţial în luarea în stăpânire a pământurilor dobrogene de către români, după reintegrarea teritoriului între graniţele Principatelor Române, la 1878.

Potrivit responsabilului expoziţiei, Ionel Alexe, în afara tătarilor şi românilor, asupra istoriei comunei şi-a lăsat amprenta distinctă un alt grup etnic: germanii. Cele câteva familii de germani ajunse pe aceste meleaguri, în perioada 1873-1883, au adus cu ele mentalitatea după care soliditatea şi curăţenia sunt principalele elemente ale locuirii. „Casele nemţeşti sunt bine zidite, au curţi largi, cu hambare, grajduri şi magazii. Nemţii din Caramurat se disting prin gustul ales pentru obiecte artistic lucrate şi bogat împodobite. În privinţa curăţeniei exterioare şi interioare, iarăşi sunt de lăudat, o păstrează cu toată sfinţenia. (…) Interioarele locuinţelor acestora sunt împodobite cu scrinuri şi canapele masive sculptate în lemn de brad”, scria, în 1935, Alexandru Stoian în paginile monografiei „Caramurat - Ferdinand I”.



12