Marile puteri sînt pregătite să ajute Iranul să construiască reactoare nucleare moderne, să se dezvolte economic şi să îi ofere garanţii de securitate regională. După prezentarea ofertei la 6 iunie de către Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Politică Externă, Javier Solana, liderii de la Teheran s-au mulţumit să declare că proiectul constituie "un pas pozitiv", excluzînd însă posibilitatea suspendării activităţilor de îmbogăţire a uraniului. "Liderii iranieni cred că această ofertă este fundamental diferită de cea a grupului format din Franţa, Germania şi Marea Britanie, prezentată în august 2005. Aceştia consideră că este «o oportunitate»", declara recent un demnitar european, după întîlnirirea cu oficiali iranieni, în special cu Ali Larijani, negociatorul-şef iranian.

Prima parte a ofertei este şi cea mai sensibilă. Uniunea Europeană, Statele Unite, Rusia şi China se angajează să susţină activ construirea a noi reactoare cu apă uşoară în Iran şi să garanteze accesul la un stoc de combustibil. Propunerea are scopul de a convinge Iranul să renunţe la planul de construire a unui reactor cu apă grea la Arak, în centrul ţării, unde există riscul producerii de plutoniu ce poate fi folosit la fabricarea de arme nucleare. Concomitent, marile puteri oferă garanţii pentru furnizarea de combustibil necesar viitoarelor centrale nucleare, deşi Iranul doreşte să continue programul de îmbogăţire a uraniului. Liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei şi preşedintele ultraconservator Mahmud Ahmadinejad susţin că Iranul nu poate avea încredere în marile puteri din acest punct de vedere, deşi ştiu că pe viitor vor avea nevoie să importe o parte a combustibilului.

Pe plan economic, Statele Unite promit să anuleze embargo-ul referitor la achiziţionarea de avioane şi piese pentru acestea, ceea ce ar permite Iranului să îşi modernizeze flota învechită. Promisiunea marilor puteri de a facilita accesul la pieţele şi capitalul internaţional este foarte importantă pentru o economie care, în pofida veniturilor din vînzarea petrolului, are nevoie de investiţii străine şi de noi tehnologii. Promisiunea integrării în Organizaţia Mondială a Comerţului este mai puţin importantă pe termen scurt, deoarece economia iraniană nu este pregătită să facă faţă consecinţelor

acestei aderări. Pe plan politic, marile puteri se angajează să promoveze dialogul şi cooperarea în chestiuni de securitate regională, propunere ce nu poate decît să stîrnească interesul

Iranului, al cărui rol de putere regională este recunoscut.