Majoritatea condamnaţilor pentru corupţie din România spun că au fost motivaţi de posibilitatea de a oferi o viaţă mai bună familiilor, şi nu de câştigul financiar şi neagă că ar fi făcut ceva greşit, potrivit studiului intitulat "Opinia persoanelor condamnate privind cauzele şi consecinţele corupţiei", și dat publicităţii de Ministerul Justiţiei. Cele mai importante beneficii care i-au motivat pe cei condamnaţi pentru corupţie au fost satisfacţia şi gratificarea personale, precum şi posibilitatea de a oferi o viaţă mai bună familiilor, şi nu câştigul financiar, se arată în studiul amintit. Analizele arată că factorii care par să stea la baza corupţiei pot fi comparabili cu factorii care stau la baza lipsei de integritate în general. Deşi ceilalţi factori propuşi care au avut legătură cu corupţia nu au explicat comportamentul corupt la fel de bine precum normele personale şi aşteptările de beneficii, aceştia pot avea totuşi un efect indirect. De exemplu, deşi nemulţumirea salarială nu a influenţat direct intenţia de corupţie, aceasta a avut legătură cu normele personale, ceea ce înseamnă că este posibil ca nemulţumirea salarială să influenţeze norme personale privind corupţia, care, la rândul lor, influenţează comiterea de fapte de corupţie (i.e., persoanele care sunt nemulţumite de salariile lor se simt mai puţin vinovate când comit acte de corupţie). Studiul a fost făcut pe un eşantion al populaţiei de infractori condamnaţi pentru infracţiuni de corupţie care executau o sentinţă la momentul studiului. Chestionarul aferent studiului a fost completat de 315 infractori condamnaţi. Dintre respondenţi, 54,6% au avut un rol pasiv în actul de corupţie, activi fiind doar 12,7%, restul reprezentând o combinaţie. Majoritatea - 66% - executau pedepse cu închisoarea de 2 - 5 ani, 6% - mai puţin de un an, 14% - 1 - 2 ani şi tot atâţia - peste 5 ani. Mult peste jumătate dintre condamnaţii respondenţi - 61,6% - au studii universitare şi aproape jumătate - 48,9% - erau salariaţi înainte de condamnare. Rata de confirmare a rechizitoriilor DNA prin hotărâri judecătoreşti definitive a fost de peste 90%. Studiul a fost realizat în cadrul unui proiect de cercetare desfăşurat în parteneriat de către Secretariatul SNA din cadrul Ministerului Justiţiei, Centrul de cercetare în domeniul ştiinţelor penale din cadrul Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti şi Şcoala de Criminologie a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii VU Amsterdam, cu sprijinul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, Direcţiei Naţionale de Probaţiune, Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.