Adunarea Generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a adoptat, pe 7 aprilie, o scrisoare deschisă ce a fost adresată preşedintelui României, Guvernului şi Parlamentului. Acest material este prima luare de poziţie a Adunării Generale a ÎCCJ privind presiunile asupra judecătorilor printr-o “campanie concentrată”. În ultima şedinţă a Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor, scrisoarea a fost introdusă pe ordinea de zi la secţiunea “materiale suplimentare, informări”. Singurul care a făcut referire la scrisoarea magistraţilor a fost secretarul general al Camerei, Gheorghe Barbu, care a precizat că “la materiale suplimentare, la informări, mai există o scrisoare de la Înalta Curte de Casaţie”. Imediat a venit şi singura replică pe marginea acestui subiect din partea preşedintelui Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, care a spus scurt: “Am luat act”. Judecătorii avertizau, în respectivul document, “asupra consecinţelor grave ale unor măsuri nesăbuite, care ar putea avea ca efect crearea unor raporturi antagonice între justiţie şi societate”. De asemenea, magistraţii susţineau că, în pofida garanţiilor formale obţinute prin prevederile constituţionale, în România acestea nu sînt asigurate: “Constatăm cu stupoare că se manifestă în ultimul timp acţiuni programatice, concentrate, menite să creeze neîncredere în actul de justiţie, să desconsidere importanţa acestuia, să prezinte judecătorul ca pe un profitor care huzureşte pe banului public. Aprecieri generale, globalizatoare, privind “corupţia”, “frînarea reformei”, “bugetarii de lux”, “salariile nesimţite” ş.a. au fost făcute de cele mai înalte autorităţi ale statului”. Totodată, documentul mai aminteşte “în mod răspicat, că respectarea independenţei şi inamovabilităţii judecătorului nu poate face obiectul niciunei negocieri şi nici nu poate fi supusă unor limitări dictate de conjuncturi politice, economice sau de altă natură”. Magistraţii arată că ”dincolo de faptul că justiţia aduce la buget fonduri din care s-ar putea cu uşurinţă finanţa, poziţia judecătorului român este incomparabil inferioară celei a magistraţilor din spaţiul european, iar condiţiile sale de muncă se degradează permanent”. Judecătorii susţin că sînt conştienţi şi de greutăţile pe care le implică traversarea perioadei de criză, dar resping “cu hotărîre încercarea de a face din judecători o ţintă a nereuşitelor înregistrate de guvernările care s-au succedat”.