LIPSĂ DE TRANSPARENŢĂ NOTORIE Nimic nu se potriveşte mai bine profilului de conspiraţie mondială decât celebra Conferinţă Bilderberg, care se desfăşoară anual. Conform tradiţiei, Grupul Bilderberg a păstrat în mare secret cele discutate de cei circa 180 de oameni din elita financiară, politică, culturală şi universitară, reprezentând circa 50 de ţări, în urma întâlnirii de la hotelul Marriott din Copenhaga, Danemarca. Grupul organizat în 1952 şi numit Bilderberg după hotelul în care a avut loc prima sa întâlnire secretă, doi ani mai târziu, se reuneşte anual pentru a promova apropierea între Europa şi SUA. Organizaţia are o agendă globalistă şi susţine că noţiunea de suveranitate naţională este depăşită. Din cauza caracterului secret al întâlnirilor şi a refuzului de a emite comunicate de presă, grupul a fost acuzat adesea de comploturi la nivel mondial. Grupul nu are pagină de internet şi nicio întâlnire nu este înregistrată.

Anul acesta, întâlnirea a fost marcată de incidente şi mai mulţi jurnalişti independenţi care s-au cazat la hotel înainte de începerea conferinţei au încercat să obţină reacţii de la participanţi. Tentativa de a obţine informaţii nu a avut decât succes minor. Jurnaliştii au fost rugaţi să părăsească hotelul. Au reuşit să filmeze, în prealabil, etajul rezervat Conferinţei Bilderberg, dar când au refuzat să şteargă imaginile, la cerinţa personalului care asigura securitatea, a fost chemată Poliţia. Jurnaliştii au fost arestaţi şi reţinuţi pentru mai bine de o oră. Succesul constă în faptul că ziariştii au reuşit să obţină, în premieră, agenda de discuţii a conferinţei, pe care însă nu o puteau da publicităţii decât la finalul Conferinţei. Temele în sine nu arată decât preocupare pentru provocările actuale, precum ”Slujbe, dreptul la proprietate şi nivelul de îndatorare” sau ”Provocări pentru Africa”. Însă, cu siguranţă, cele ce ar fi putut fi spuse de preşedintele Fondului Monetar Internaţional, Christine Lagarde, Robert Zoellick, fost preşedinte al Băncii Mondiale, în prezent director în cadrul Băncii Goldman Sachs, sau David Petraeus, general cu patru stele în rezervă, fost director al CIA, mătrăşit din prim-planul politicii mondiale în urma unei relaţii adultere cu acces la informaţii sensibile, în prezent şeful securităţii companiei de investiţii globale KKR, ar fi fost cu adevărat interesante, mai ales în lipsa caracterului oficial al întâlnirii.

SCENARIU MAI PUŢIN FANTEZIST Nu este clar dacă Grupul Bilderberg aduce soluţii concrete la probleme care frământă omenirea. Nu numai politicienii ar trebui să fie mandataţi să facă legi, iar Grupul ar putea fi o trambulină de lansare a unor proiecte. În lipsa informaţiilor clare, scenariile ar putea fi multe. Conferinţa Bilderberg este vitală pentru coordonarea strategiilor politice între Europa şi SUA. Cel mai important proiect al momentului al celor două mari două puteri economice ale lumii este să formeze o zonă comercială de liber schimb. Obstacolele în calea acestui plan sunt însă uriaşe, fiindcă UE şi SUA nu se mulţumesc cu puţin. Fie că sunt economişti, politicieni sau oameni de afaceri, toţi sunt încredinţaţi că o zonă de liber schimb între SUA şi UE ar stimula colosal creşterea economică pe ambele maluri ale Oceanului Atlantic. Acordul ar fi şi o garanţie că regulile economiei globale vor fi stabilite încă într-un viitor previzibil de Occident şi nu de China. Din punct de vedere economic, semnarea unui acord cuprinzător de liber schimb ar schimba din temelii harta comerţului mondial.

Comerţul între SUA şi UE este cel mai mare parteneriat economic din lume. În fiecare zi se rulează mărfuri şi servicii de peste 1,8 miliarde de euro. Împreună, cele două puteri administrează cam jumătate din potenţialul întregii economii mondiale, gestionând o treime din totalul de mărfuri produse la nivel mondial. Potrivit estimărilor UE, un acord amplu de liber schimb între cele două pieţe, având circa 800 de milioane de locuitori, ar genera o creştere a PIB cu 0,5%, adică 65,7 miliarde de euro anual. Şi SUA aşteaptă creşteri comparabile. În plus, dată fiind mărimea celor două pieţe, armonizarea transatlantică a standardelor industriale şi a procedurilor de lansare a produselor pe piaţă va transforma de facto aceste reguli în standarde mondiale, ceea ce va fi avantajos mai ales pentru industria europeană.

(Continuă pe net)

În Europa există sprijin politic masiv pentru semnarea unui acord de liber schimb transatlantic. Cancelarul german, Angela Merkel, şi premierul britanic, David Cameron, s-au pronunţat în favoarea acestui proiect. Apoi, după ce un grup de lucru europeano-american şi-a prezentat, vara trecută, raportul intermediar privind beneficiile aduse de un astfel de acord, atât preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, cât şi preşedintele SUA, Barack Obama, s-au declarat, în principiu, în favoarea acest acord. În ciuda tuturor semnalelor încurajatoare, nu este deloc sigur că zona de liber schimb transatlantică va deveni realitate. Mari obstacole sunt diversele autorităţi independente de reglementare a pieţei. Este aproape imposibil de crezut că autoritatea americană de certificare a medicamentelor, de exemplu, va accepta un certificat european sau viceversa. Problema se menţine în multe alte domenii. Nu trebuie uitat că, în UE, alimentele modificate genetic sunt inscripţionate ca atare, în vreme ce, în SUA, această obligaţie nu există.

UN GRUP EXCLUSIVIST Cel care a organizat Grupul Bilderberg, în 1952, este prinţul Bernhard de Lippe-Biesterfeld de Olanda. Grupul Bilderberg, împreună cu Consiliul pentru Relaţii Externe, a condus la crearea Comisiei Trilaterale. Istoria Grupului Bilderberg începe după cel de-al Doilea Război Mondial. Prima reuniune oficială a avut loc în luna mai 1954, în localitatea olandeză Oosterbeek. Atunci s-a împrumutat numele hotelului Bilderberg, amfitrionul întânirii, al cărui proprietar era prinţul Bernhard, tatăl fostei regine Beatrix a Olandei. Fondatorii grupului au fost magnatul David Rockefeller şi familia de bancheri Rotschild. Grupul este exclusivist şi se reuneşte anual pentru a promova apropierea între Europa şi SUA.

Din cauza caracterului secret al întâlnirilor şi a refuzului de a emite comunicate de presă, grupul a fost acuzat adesea de comploturi la nivel mondial. Grupul a fost suspectat că pe agenda întâlnirii din anul 2010 s-ar fi aflat un potenţial atac asupra Iranului şi viitorul colaps al monedei euro, soluţia salvatoare pentru ieşirea din criză putând fi impulsionarea apariţiei unei monede mondiale, emisă de o bancă centrală globală. Aceasta s-ar fi tradus prin încercarea de a face din FMI un fel de Trezorerie Mondială, sub egida ONU. Scenariul nu s-a adeverit încă!