SUA au calificat conferinţa internaţională de la Annapolis drept o realizare increbibil de importantă pentru israelieni şi palestinieni, dar numeroase întrebări rămîn fără răspuns cu privire la concretizarea angajamentelor lor pentru pace începînd din 2008. Americanii au făcut marţi declaraţii extrem de optimiste. Însă, dacă ei sînt optimişti, alţi responsabili se arată mai circumspecţi cu privire la şansele unui progres real după 60 de ani de conflict. Ministrul francez de Externe, Bernard Kouchner, a recunoscut că “oamenii sînt foarte sceptici, pentru că au fost atîtea încercări care au eşuat”.

Washingtonul se poate lăuda cu mai multe progrese, începînd cu promisiunea israelienilor şi palestinienilor de a relua discuţiile aflate în impas. Preşedintele Autorităţii Palestiniene, Mahmoud Abbas şi premierul israelian, Ehud Olmert, au stabilit să se întîlnească la fiecare două săpătămîni şi să participe la un mecanism tripartit împreună cu americanii, pentru a monitoriza implementarea primei faze a Foii de Parcurs, planul de pace internaţional blocat din 2003. Responsabili, diplomaţi şi experţi au subliniat importanţa participării Siriei la conferinţa de la Annapolis şi, mai ales, a Arabiei Saudite. Însă, dacă saudiţii au spus că susţin relansarea procesului de pace, ministrul de Externe, Saoud Al-Faysal, a refuzat stabilirea unor relaţii normale cu Israelul, atît timp cît acesta nu se retrage din teritoriile palestiniene.

Conferinţa de la Annapolis s-a încheiat fără un comunicat final şi fără o susţinere explicită din partea ţărilor arabe, iar conferinţa de presă finală s-a transformat într-o alocuţiune a secretarului de Stat american. “Nimic nu ne face să fim optimişti”, a declarat un diplomat arab, afirmînd că “arabii, în general, sînt dezamăgiţi”. Chiar Ehud Olmert s-a arătat reticent cu privire la încheierea unui acord în 2008.