ÎNŢELEGERE PROVIZORIE Negocierile privind dosarul nuclear iranian s-au reluat, ieri, la Geneva. Pentru prima dată, se întrevede un acord între marile puteri şi regimul de la Teheran. Proiectul de acord provizoriu, agreat de Grupul 5+1, din care fac parte SUA, Franţa, Marea Britanie, Rusia, China şi Germania, are două-trei pagini şi prevede neutralizarea activităţilor iraniene suspecte în schimbul suspendării reversibile a sancţiunilor. Acest text a fost aprobat pe 9 noiembrie, la Geneva, de către Grupul 5+1.

Acordul este provizoriu, deoarece se referă la o perioadă de probă de şase luni, după care urmează să fie încheiat un acord definitiv. Textul acoperă tot programul nuclear iranian. Trei puncte rămân nesoluţionate pentru că nu au fost aprobate de Iran. În primul rând, este vorba despre îmbogăţirea uraniului. În solicitările sale, Iranul revendică dreptul de a îmbogăţi uraniu şi consideră că este vorba despre o linie roşie. Rezoluţiile ONU din ultimii zece ani cer suspendarea acestui proces, care se face prin intermediul centrifugelor, la 3,5 şi, recent, la 20%. În urmă cu zece ani, Iranul avea circa 200 de centrifuge, iar în prezent are 19.000. Pentru o bombă nucleară este necesară îmbogăţirea uraniului la 90%. Din punct de vedere tehnic, este foarte dificilă trecerea de la 3,5% la 20%, dar este foarte uşor de trecut de la 20% la 90%. De un an, cele şase mari puteri se concentrează pe oprirea îmbogăţirii uraniului la 20%, ceea ce ar putea însemna că sunt dispuse să accepte ca Iranul să continue îmbogăţirea uraniului la 3,5% pe viitor, sub controlul strict al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA).

SPECTRUL BOMBEI ATOMICE Un alt subiect delicat este stocul de uraniu îmbogăţit la 20%. Iranul a acumulat 196 de kilograme de uraniu îmbogăţit la 20%. Acest stoc ridică probleme pentru marile puteri. Franţa a vorbit despre distrugerea sau aducerea sa la 5%. Sunt evocate şi alte soluţii, precum vânzarea sau transferul în străinătate, pentru a se face din el bare de combustibil pentru un eventual reactor de cercetare în Iran sau pentru singura centrală nucleară deţinută de Iran, la Bushehr, furnizată şi alimentată de Rusia.

La fel de delicată este şi situaţia reactorului cu apă grea de la Arak. Acest reactor este în curs de construcţie şi ar urma să devină operaţional la sfârşitul lui 2014. Odată intrat în funcţiune, va fi imposibil de bombardat, existând riscul unei catastrofe umanitare şi ecologice. Oficial, Iranul doreşte să se doteze cu un reactor de cercetare, care să permită crearea de izotopi utili în lupta împotriva cancerului. Un astfel de reactor, care permite fabricarea plutoniului în scopuri militare, este totuşi a doua filieră cu îmbogăţirea uraniului pentru fabricarea unei bombe nucleare. La Arak, inspectorii AIEA au acces ocazional la reactor, dar nu şi la unitatea de apă grea. Un acord încheiat, în urmă cu o săptămână, între AIEA şi Iran prevede ca vizitele la această unitate să fie posibile pe viitor.

Iranul ar putea să accepte îngheţarea, timp de şase luni, a exploatării reactorului, continuându-i însă construcţia. Alte puncte sensibile par să fi fost rezolvate, între acestea - viitorul instalaţiilor nucleare subterane ale Iranului, în special instalaţia de la Fordo, pe care occidentalii ar vrea să o vadă neutralizată, sau soarta unei noi generaţii de centrifuge de cinci ori mai rapide decât cele actuale, circa 1.000, potrivit experţilor.

PREMIERĂ ÎN ULTIMUL DECENIU Semne că există o detensionare în cadrul negocierilor au venit din partea premierului britanic, David Cameron, care i-a telefonat marţi preşedintelui iranian, Hassan Rohani. David Cameron este primul prim-ministru britanic care îi telefonează unui preşedinte iranian, de peste un deceniu. Ultima situaţie comparabilă s-a înregistrat în 2002, între Tony Blair şi Mohammad Khatami. David Cameron şi Hassan Rohani au discutat despre îmbunătăţirea relaţiilor dintre Marea Britanie şi Iran, odată cu numirea, la 11 noiembrie, a însărcinaţilor cu afaceri nerezidenţi, etapă în procesul de normalizare demarat după alegerea, în iunie, a actualului preşedinte iranian moderat.

Relaţiile directe erau întrerupte de la sfârşitul lui 2011, când Marea Britanie şi-a închis ambasada la Teheran după devastarea clădirii de către manifestanţi care protestau faţă de o nouă serie de sancţiuni ale Londrei împotriva Republicii Islamice din cauza controversatului program nuclear. De asemenea, ambasada Iranului la Londra a fost închisă. „Cei doi lideri au hotărât să îşi continue eforturile pentru îmbunătăţirea relaţiilor în mod progresiv şi reciproc”, se mai arată într-un comunicat comun. Ulterior, Iranul a făcut precizări că îşi va apăra cu fermitate drepturile nucleare şi va refuza orice discriminare. Hassan Rohani a purtat o convorbire telefonică şi cu preşedintele chinez Xi Jinping, căruia i-a spus că Iranul vrea un acord care să îi apere drepturile şi prin care va arăta că programul său nuclear este total paşnic. Preşedintele iranian a cerut Chinei să acţioneze împotriva solicitărilor excesive ale anumitor ţări, referindu-se la Franţa, care a obţinut la ultima reuniune, la începutul lui noiembrie, o înăsprire a acordului pregătit de Iran şi SUA.

La rândul său, preşedintele Parlamentului iranian, Ali Larijani, a insistat, în faţa deputaţilor, asupra hotărârii regimului de la Teheran de a-şi apăra „toate drepturile nucleare, fără rabat”. Iranul afirmă că, potrivit Tratatului de Neproliferare (TNP), are dreptul să aibă un program nuclear civil şi să îmbogăţească uraniu. Ministrul iranian al Afacerilor Externe, Mohammad Javad Zarif, a insistat, la rândul său, asupra drepturilor Iranului în domeniul nuclear.

FĂRĂ NOI SANCŢIUNI La Washington, preşedintele Obama a declarat că nu ştie dacă negocierile internaţionale cu privire la programul nuclear iranian de la Geneva vor ajunge la un acord interimar săptămâna aceasta, îndemnând Congresul la o poziţie flexibilă. Liderul de la Casa Albă a insistat asupra faptului că orice suspendare a sancţiunilor internaţionale care figurează într-un eventual acord va fi limitată, o declaraţie care vizează să le ofere asigurări israelienilor şi congresmenilor reticenţi faţă de orice anulare, chiar şi parţială, a sancţiunilor actuale. Potrivit lui Obama, doar o mică parte, în valoare de aproximativ 100 de miliarde de dolari, reprezentând active iraniene blocate, ar putea fi deblocată. Anterior, într-o reuniune de două ore la Casa Albă, Obama le-a solicitat unor senatori americani influenţi să dea o şansă negocierilor şi să nu voteze o consolidare a sancţiunilor existente, cum doresc unii.

Preşedintele le-a prezentat proiectul de acord pentru o perioadă de şase luni, negociat în prezent, care va stopa avansarea programului pentru prima dată în aproape un deceniu şi care va introduce o transparenţă fără precedent în programul nuclear iranian, potrivit unui rezumat prezentat de Casa Albă. Oricum, Senatul nu va putea adopta noi sancţiuni înainte de decembrie, din motive de procedură şi program. Senatul îşi suspendă lucrările vineri, pentru vacanţa de Ziua Recunoştinţei. În Congres, susţinătorii liniei dure sunt convinşi că sancţiunile precedente i-au împins pe liderii iranieni la masa negocierilor şi că o consolidare a acestora ar putea duce la „o capitulare”. Casa Albă se teme că eventualele sancţiuni suplimentare ar putea slăbi poziţia echipei de negociatori iranieni de la Geneva şi o vor consolida pe cea a susţinătorilor unei linii dure din cadrul regimului.