Ieri dimineaţă nici măcar n-am reuşit să ajung la biserică, pentru că am rămas pironit în faţa televizorului, ascultând confesiunile lui Emil Boc, ca să ştiu ce scriu în editorialul de luni. Tocmai fiindcă sunt un creştin păcătos şi nu mă pot lepăda de ironie, ca de dracul, trebuie să mărturisesc din capul locului că, în timp ce îl urmăream pe primul ministru al României, nu m-am simţit deloc ca la liturghia duminicală, pardon de comparaţie, chiar dacă asistăm tot la un fel de \"predică\"!

Aşadar, am aflat că premierul stă cu demisia pe masă în fiecare zi, încă de la începutul mandatului său. Foarte bine face, deoarece actuala guvernare este ca o \"ruletă ţaristă\"... Am mai aflat că noul buget, ce va fi depus astăzi la parlament, nu este populist (ca să vezi ce noutate!), ci este \"inspirat\" de FMI şi Banca Mondială (ăsta da, adevăr!), pentru a preveni orice efecte ale crizei în desfăşurare. Am un singur comentariu: păi, cum ar putea să fie populist, dacă este clientelar, adică face discriminări politice, economice şi financiare?!

Emil Boc ne-a mai mărturisit că el şi cu preşedintele ţării vorbesc \"aceeaşi limbă\"... Care o fi aia? Poate \"esperando\"! În orice caz, nu e greu de presupus că limbajul administrativ dintre cei doi este tot unul de criză, în sensul că face economie de cuvinte. Traian Băsescu zice \"Fă cutare lucru!\", iar premierul răspunde, plin de personalitate şi de iniţiativă, \"Yes, sir\"...

În schimb, cea mai tare aserţiune politico-economică a fost aceea în care Boc a susţinut că, indiferent de criză, \"dacă n-ar fi existat anul electoral 2008\", noi trăiam altfel, azi! După un asemenea raţionament, nici nu îndrăznesc să visez cum am fi trăit noi acum, dacă nu existau PDL şi cabinetul Băsescu-Boc... Mai bine mergeam ieri la biserică!