Ceea ce se întâmplă zilele astea mi-a amintit de vechiul dicton latin care se traduce prin “să se facă justiţie, de-ar fi să piară lumea”. Aceasta se pare că e o prelucrare după Seneca, celebrul filosof stoic, care povestea că preotul Piso a condamnat un cetăţean pentru omor și că, la momentul execuţiei, a apărut persoana presupusă a fi fost asasinată. În această situaţie, centurionul nu a mai executat sentinţa şi a retrimis cazul lui Piso, pentru a hotărî ce trebuie făcut. Atunci preotul (care exercita şi rolul de judecător) i-a condamnat pe toţi trei la moarte: pe primul pentru că avea deja o sentinţă definitivă de condamnare, pe centurion pentru că nu a executat sentinţa definitivă a justiţiei şi pe cel de-al treilea pentru că era responsabil de moartea primilor doi! În urma acestei întâmplări, Seneca a exclamat: “Fiat justitia, ruat caelum” (să se facă justiţie, de-ar fi să se prăbuşească cerul).

Consider că interpretarea acestui dicton nu poate fi decât o critică subtilă la adresa puterii abuzive şi la o legislaţie de slabă calitate, care nu mai ţine cont de principii, de valori, de scopul legii şi mai ales de sentimentul de umanitate! În întâmplarea povestită de Seneca nu mai contează nici valoarea vieţii, nici scopul legii (care trebuie să fie apărarea valorilor sociale).

Din păcate, în România de azi suntem exact ca în povestea lui Seneca - să se facă justiţie cu orice preţ. Sunt multe de zis despre eficiența justiţiei penale televizate şi despre efectele sociale şi financiare care, din nefericire, sunt negative (voi reveni cu exemple concrete), dar cred că am atins şi punctul deja nepermis al lipsei de umanitate. Am văzut o ştire care trata arestarea, cred că pentru a doua sau a treia oară, a Crinuței Dumitrean. Trec pe lângă faptul că arestarea, eliberarea şi apoi rearestarea raportate la pericolul social al acesteia şi la posibilitatea luării altor măsuri preventive sunt discutabile, însă un element din ştire m-a frapat. Doamna respectivă este gravidă în luna a opta! Arestarea preventivă s-a dispus pentru 30 de zile! Eu nu pot să înţeleg raţionamentul justiţiei române! Femeia trebuie să nască neapărat în arest preventiv? Copilul acela, evident nevinovat, trebuie să ducă în cârcă stigmatul naşterii într-un mediu şi în condiţiile privării de libertate? Nu se putea dispune arest la domiciliu sau control judiciar? Ne întoarcem la preotul Piso, care l-a condamnat şi pe cel presupus asasinat pentru vina că nu a fost cu adevărat asasinat, pentru vina că nu a murit!

E trist, dar şi îngrijorător că în ţara noastră vedem o astfel de decizie a justiţiei şi o astfel de încălcare a demnităţii umane, a valorilor sociale ocrotite de lege şi nedreptatea care se face direct unei persoane nevinovate cum este copilul încă nenăscut! Nu aştept nimic de la “stradă”, deşi pentru un astfel de motiv merită să ieşi în stradă, dar de la procurorii care au cerut arestarea şi de la judecătorii care au dispus-o aveam așteptări! Cum oare aş putea eu, ca cetăţean, să văd toată această întâmplare şi să mă bucur, chiar să spun că suntem pe drumul cel bun? Dacă acesta este drumul cel bun, atunci vă rog să ne amintim că, înainte de orice, cea mai de preţ valoare pe care o avem noi, oamenii, este viaţa cu derivatele ei - libertatea, demnitatea etc. Să nu uităm niciodată asta!

Mă gândesc la sentimentul pe care l-a trăit Seneca în legătură cu acea întâmplare și la ceea ce l-a determinat să critice, cu subtilitatea dată de mintea sa strălucită, practic un întreg sistem juridic şi politic, dar şi să facă astfel un apel pentru corectarea legilor şi, mai ales, pentru stabilirea unor criterii de valori! Vorbele lui au rămas, dar, din păcate, sistemul de valori de atunci nu s-a schimbat în sensul sperat!

În linia dictonului despre care am scris mai sus, tocmai am citit că preşedintele ţării a respins cererile de graţiere ale Monicăi Ridzi şi profesorului Gheorghe Mencinicopschi. Fără alte comentarii!