Vizibil afectat de contestaţia puternică pe care o întîmpină peste Ocean noua sa strategie pentru Irak, preşedintele Bush a avertizat, sîmbătă, opoziţia democrată, cu privire la orice tentativă de a întrerupe finanţarea războiului, adăugînd că cei ce se opun trebuie să propună o altă soluţie. Democraţii par a fi luat în serios această variantă şi senatorul Hillary Clinton, soţia fostului preşedinte Bill Clinton, se va afla în vizită în Irak la sfîrşitul acestei săptămîni împreună cu alţi doi congresmani. Hillary Clinton, de la care se aşteaptă să candideze la preşedinţia Statelor Unite în 2008, călătoreşte alături de senatorul Evan Bayh, un democrat care a intenţionat, de asemenea, să candideze la funcţia supremă, însă a renunţat şi cu republicanul John McHugh. Cei trei, membri ai comitetelor pentru serviciile armate, urmează să se întîlnească cu înalţi oficiali irakieni, comandanţi americani. Pînă să ajungă în Irak, delegraţia a ajuns duminică seară la Kabul, în Afganistan.

Vizita a fost stabilită iniţial pentru a le permite celor trei să participe la o audiere în Comitetul serviciilor armate din Senat a noului secretar american al Apărării Robert Gates. Însă acesta alături de şeful Statului Major Interarme, generalul Peter Pace, au fost audiaţi de Comisia pentru Forţele Armate din Senatul Statelor Unite pe fondul criticilor la adresa noii strategii pentru Irak. Robert Gates a recunoscut că s-au comis erori în Irak, dar a afirmat că noua strategie are şanse reale de succes. Întrebat de senatorii din cadrul Comisiei dacă strategia preşedintelui Bush prevede şi un calendar prin care să fie verificate progresele Guvernului irakian şi îndeplinirea angajamentelor asumate de acesta, secretarul Apărării a răspuns că nu există.

Congresul american nu are practic dreptul direct de decizie în privinţa trimiterii de trupe suplimentare în Irak: potrivit Constituţiei, preşedintele este şeful forţelor armate şi puterea executivă răspunde de politica externă. Congresul însă controlează bugetul şi ar putea reţine fondurile destinate unor contractori americani în Irak sau bloca finanţarea unor proiecte propuse de preşedinte. Totodată, congresmenii ar putea refuza să voteze bugetul pentru războiul din Irak, dar probabil preşedintele Bush contează pe faptul că este o mişcare politică riscantă. Congresul mai poate să organizeze audieri în care să le adreseze reprezentanţilor administraţiei Bush întrebări dure.

Retragere în funcţie de reducerea violenţelor

Pentru a mai îndulci vestea suplimentării efectivelor americane în Irak, secretarul Apărării deja promite retragerea efectivelor anul acesta, dacă trupele suplimentare ce vor fi trimise la Bagdad vor reuşi să reducă în mod semnificativ violenţele din această zonă. Luînd apararea planului preşedintelui Bush, în faţa opoziţiei intense a noului Congres dominat de democraţi, Robert Gates a atras totuşi atenţia că suplimentarea efectivelor americane în Irak nu va pune capăt violenţelor interconfesionale din această ţară. Secretarul Apărării a recunoscut, în timpul audierii în faţa comisiei pentru Forţele Armate, că Guvernul irakian nu a reuşit să îşi îndeplinească obiectivele.

Senatorii au întrebat şi dacă ierarhia militară crede în planul preşedintelui Bush, date fiind precedentele sale respingeri ale solicitărilor de a trimite trupe suplimentare. Comandantul trupelor americane din Orientul Mijlociu, generalul de armată John Abizaid, s-a opus suplimentării efectivelor în urmă cu două luni. Generalul Peter Pace, din corpul puşcaşilor marini, comandantul Statului Major Interarme, a răspuns că atît el cît şi generalul Abizaid sprijină planul care asigură trupe suficiente pentru restabilirea securităţii în Irak Generalul Pace şi-a exprimat, la rîndul său, încrederea că Guvernul irakian va reuşi să îşi respecte promisiunile, în special pe aceea de a interzice politicienilor irakieni să intervină în acţiunile militare împotriva insurgenţilor. Pe de altă parte, o grupare insurgentă irakiană, cu legături cu reţeaua teroristă al-Qaida, a catalogat noua strategie a preşedintelui american drept o dovadă a înfrîngerii Statelor Unite.

Vizită istorică a unui preşedinte irakian

Într-o nouă încercare a opri afluxul de combatanţi străini pe teritoriul Irakului, Jalal Talabani a efectuat, duminică, o vizită oficială în Siria, unde s-a întîlnit cu omologul său sirian, Bashar al-Assad. Scopul acestei vizite este evaluarea şi intensificarea relaţilor dintre cele două ţări, în beneficiul fiecăreia. Jalal Talabani a fost însoţit de o importantă delegaţie formată din ministrul de Interne, Jawad Bolani, de cel al Comerţului, Abdel Falah Hassan al-Soudani, de ministrul Resurselor Hidraulice, Latif Rachid, de consilierul pentru Securitate Naţională, Mowaffak al-Rubaie, precum şi de o serie de deputaţi.

Este vorba despre prima vizită efectuată de un preşedinte irakian la Damasc în ultimii 30 de ani. Deşi ambele ţări erau conduse de partidul panarab Baas, Siria şi Irakul au avut relaţii tensionate în timpul preşedinţiei lui Saddam Hussein. Relaţiile diplomatice dintre cele două ţări au fost reluate în noiembrie 2006, după o pauză de peste 25 de ani, cu ocazia vizitei efectuate la Bagdad de ministrul sirian al Afacerilor Externe, Walid Mouallem, care a promis ajutorul ţării sale în vederea restabilirii securităţii în Irak. Autorităţile americane acuză Siria că permite intrarea în Irak a combatanţilor străini ce luptă împotriva forţelor Statelor Unite.

Jalal Talabani a avut legături foarte strînse cu responsabilii sirieni, în timpul regimului fostului preşedinte Hafez al-Assad, tatăl lui Bashar al-Assad. Înainte de prăbuşirea regimului lui Saddam Hussein, odată cu intrarea trupelor americane în Irak, în aprilie 2003, liderul kurd se deplasa regulat în Siria, unde formaţiunea sa, Uniunea Patriotică a Kurdistanului, are o filială oficială. Ultima vizită efectuată de Jalal Talabani în Siria a avut loc în iulie 2003, înainte de alegerea sa în funcţia de preşedinte al Irakului, în aprilie 2005 şi de realegerea sa, în aprilie 2006.