Aerul tare de munte i-a cam ameţit pe liberali. După reuniunea de la Poiana Braşov, contrar aşteptărilor, unii dintre liderii acestui partid, cum ar fi, de pildă, domnul Orban, au plecat oarecum tulburaţi. În aceeaşi stare, una de profundă vibraţie patriotică, se află şi cei care fac parte din conducerea organizaţiei judeţene Constanţa a PNL. Tot la Poiana Braşov, dar, evident, într-o altă locaţie, PD-L a organizat Congresul poamelor. Ca şi cum toate problemele privind reforma în partid ar fi fost rezolvate, mahării portocalii, cu Emil Boc în frunte, se dau de ceasul morţii să inventeze o nouă poamă pe post de siglă. După cum am consemnat şi în editorialul de ieri, pedeliştii au parcurs, între merele autohtone şi perele mălăieţe din plopul care face şi micşunele, întreg spectrul poamelor care, spun dumnealor, se pretează la doctrina lor. Congresul poamelor a scos în relief, ca şi în cazul reuniunii liberale, ardoarea cu care unii ascut de zor lupta de clasă. Din punct de vedere al luptei pentru putere, PD-L şi PNL se află în acelaşi epicentru. Pe scurt, în perspectiva alegerilor de partid, a început marea foială. La nivel central, chiar dacă rezultatele obţinute în campania pentru alegerile prezidenţiale diferă, nici Emil Boc şi nici Crin Antonescu nu se simt prea bine… În teritoriu, mă refer strict la Constanţa, bântuie vântul schimbării. În PD-L Constanţa, după cum am consemnat de nenumărate ori, lupta pentru şefia partidului a dat deja în clocot. Poate şi pentru faptul că, în această formaţiune politică, există mai multe grupări influente. În PNL, deocamdată, este oarecum linişte. Singurul care agită spiritele este un anume domn Stan, care flutură de zor steagul său personal, anunţând, după un vechi obicei, cu surle şi trâmbiţe, că vrea să candideze pentru funcţia de preşedinte al PNL Constanţa. Dintre puţinii pretendenţi la şefia filialei liberale, domnul Stan este cel mai zgomotos, lansând deja primele atacuri la adresa lui Gheorghe Dragomir, cel care deţine, la această oră, controlul partidului. Prin ricoşeu, cele mai multe dintre săgeţile otrăvite îl vizează pe senatorul Puiu Haşotti, criticat, în ultima vreme, la scenă deschisă. Paradoxal, după ce o lungă perioadă au funcţionat foarte bine împreună, lui Dragomir i se reproşează loialitatea de care a dat dovadă faţă de Haşotti. Chiar şi acum, când nu mai este beneficiarul unui coeficient important de imagine, Gheorghe Dragomir nu se dezice de Puiu Haşotti, ceea ce este de apreciat. In antiteză, în PD-L Constanţa, asistăm la trădări spectaculoase şi la numeroase lovituri, marca Brutus, pe la spate. Chiar Mircea Banias în persoană, în ciuda atitudinii sale pacifiste, a fost părăsit de foştii săi tovarăşi de drum. După ce unii l-au “îngropat” de viu pe Dănuţ Moisoiu, s-a ales praful şi de gruparea “M”. Polii de putere par să se fi stabilizat în jurul unor foşti primari pesedişti. În PNL, s-a păstrat o oarecare omogenitate. Sigur, şi lui Dragomir, în calitatea sa de lider de partid, i se pot reproşa multe, dar, în ciuda tuturor furtunilor, a reuşit să menţină corabia liberală pe linia de plutire. Asta nu înseamnă că nu poate fi schimbat… Acum, după ce Crin Antonescu şi-a întărit poziţia la Poiana Braşov, echipei lui Dragomir i s-ar putea imputa din nou trecutul strâns legat de parcursul politic al lui Tăriceanu. Ştiu, este o poveste la fel de plictisitoare ca şi legendele despre presupusele relaţii subterane ale lui Mircea Banias cu PSD…