Firesc ar fi fost ca, după încheierea alegerilor locale, toată lumea să se apuce de treabă prin primării şi să lase deoparte disputele pe seama soartei caprei vecinului. Înţeleg frustrările unora, dar toate au o limită! La noi însă, după un mai vechi şi păgubos obicei, unii îşi continuă campania electorală, iar alţii se apucă de meserii. Cum ar fi, de pildă, pusul de beţe în roate şi pusul de tălpi în serie nouă. Încălţaţi cu ghete cu talpa groasă, consilierii care nu-l agrează pe noul primar se avîntă în lupta ţelurilor personale care-i mînă din urmă. Primarii care au pierdut competiţia electorală se lasă duşi cu greu de lîngă scaun. În timp ce sînt tîrîţi dincolo de incinta Primăriei, dumnealor invocă necesitatea declanşării unei noi revoluţii. Cum ar fi, de pildă, la Mangalia, revoluţia lui Iorguş. Dacă nu se poate o revoluţie, pentru că lumea este greu de scos din case la sfîrşit de săptămînă, măcar un referendum! Nu ti lăăăăs, Primărie, nu ti lăăăs! Imediat după alegeri, corul bocitoarelor a devenit neîncăpător pentru cei care vor să-şi plîngă amarul. Zanfire, Zanfire, pe noi cui ne laşi, că nu ne terminaşi! Revendică unii la Mangalia tot ce vrei şi ce nu vrei! Pînă şi uşile scoase din balamale de noul primar. Cică ele, zic unii, reprezintă încununarea eforturilor depuse de clasa muncitoare, care, atenţie, s-a răzgîndit şi nu mai vrea să meargă în paradis. De preferat ar fi o excursie în Pădurea Comorova, cu transport gratuit şi cazare la “Corsa”. Dialecticii unei anumite clase sociale continuă să-i certe pe cei care l-au reales pe Radu Mazăre. Dacă nu s-ar fi desigilat la timp, ar fi băgat urnele pe gîtul majorităţii. Sînt şi politicieni care nu se împacă deloc cu prezentul dictat de votul democratic. Dumnealor ne reproşează că nu am consultat instrucţiunile tehnice privind folosirea cabinelor şi a urnei. Cu alte cuvinte, nu am făcut ca ei şi nu am votat pe cine trebuia! Apropo, chiar nu ştiu, pe cine trebuia? De cînd a fost reales Brăiloiu, Primăria e plină de tălpile consilierilor răzvrătiţi. Cafturile politice sînt mai importante pentru satisfacerea orgoliului de pedelist înverşunat al domnului Chiru! În tot acest timp, oraşul stă pe loc. Abia respiră. Nimeni nu se ocupă de nimic. Asistăm la un nesfîrşit joc al contrelor de tot felul. Degeaba avertizează primarul Brăiloiu că vin tot mai puţini bani la buget. Ambiţiile politice şi personale sînt mai presus de orice şi de oricine. Să-l blocăm la mantinelă pe Brăiloiu! Cu orice preţ! Cînd nu sînt în greva foamei prin faţa Prefecturii, unii consilieri revoluţionari pun tălpi primarului. Ca şi la Năvodari, diverşi indivizi s-au învăţat cu un anumit calapod şi acum le vine destul de greu! Îi înţeleg. Ca şi pe cîţiva dintre funcţionarii Primăriei Mangalia, învăţaţi să zburde după bunul lor plac. Acum strîmbă din nas. Nu le convine că sînt obligaţi să respecte programul. Dacă nu le convine, s-ar putea să pună şi ei tălpi! În definitiv, tălpile se poartă acolo unde năravul din fire nu are lecuire. Din cauza tălpiştilor, sînt primării care au “îngheţat” în plină vară. Sînt indivizi care, în lipsă totală de subiecte şi imaginaţie, contestă şi acum alegerile, fluturînd deasupra capului duplicatul unei cărţi de identitate. Din cauza celor care pun tălpi, li s-a acrit şi oamenilor cu bune intenţii. Consilierii talpă au tot interesul ca aleşii din fruntea primăriilor să nu facă nimic şi, în felul acesta, să se compromită. Important este să bage cît mai multe beţe în roate domnilor primari! Să moară şi capra lor! Din acest motiv, mai mulţi sînt cei care descarcă decît cei care încarcă. Pentru că folosesc tălpile cu mult exces de zel, nu ai cum să vezi niciodată partea plină a paharului. Din păcate, sînt mai mulţi demolatori decît constructori! În alte locuri, chiar dacă domnii consilieri nu pun tălpi, datele problemei sînt aceleaşi. Primarii sînt ocupaţi cu achitarea notelor de plată din campania electorată. Dacă vrei să-i întărîţi pe consilierii talpă, îi ameninţi că scoţi afară scheleţii!