De cel puţin un deceniu, zeci de studii ştiinţifice din zeci de perspective atrag atenţia asupra acestui aspect: „Dacă nu se iau măsuri urgente de către autorităţile responsabile, Marea Negră va înghiţi (aşa cum a făcut-o deja), zeci de metri de plajă, urmând ca, în câţiva ani/zeci de ani/secolul următor, acestea să dispară. În Constanţa, îngustarea plajei se poate observa de-a lungul întregii zone costiere. „Locuiesc de 30 de ani aici, în cartierul Faleză Nord, chiar pe faleză. În faţa blocului meu, plaja avea cel puţin 40 de metri lăţime, te cam plictiseai până ajungeai la apă”, îşi aminteşte Marin Nicolae. Acum, faleza din... Faleză este prăbuşită direct în apă, plajă nemaiexistând deloc! „Cei care şi-au construit case sus, pe coastă, la „capătul dinspre tramvai” al falezei, au gardurile crăpate şi curţile înclinate către mare. Diferenţa de nivel dintre casele lor şi mare este de cel puţin 20 de metri. Oamenii ăştia r să cadă, cu case cu tot, în apă!”, declară constănţeanul. Şi are dreptate, cum dreptate au şi studiile, şi japonezii care au realizat, în perioada 2005 – 2007, una dintre cele mai de amploare cercetări făcute vreodată pe subiectul eroziunii costiere, şi Sulfina Barbu, care a blocat proiectul şoselei de coastă (ce ar fi rezolvat o mare parte a problemei, consolidând malul de-a lungul coastei litorale constănţene) militând pentru ca ciulinii de taluz să poată creşte în voie, precum şi toţi cei care au mai băgat câţiva ciulini în roţile proiectului, întârziindu-l, etc.

ŞOSEAUA DE COASTĂ AR FI FOST GATA PÂNĂ ACUM. Concret, dincolo de toate aceste semnale de alarmă, măsuri în Constanţa s-au luat… Municipalitatea Constanţa a avut câteva proiecte extrem de viabile pe această temă. Cele mai spectaculoase dintre ele au „picat” însă încă de la „naştere”, din cauza culorilor Ministerului Mediului din acea vreme, motivele întârzierilor fiind pur politice şi direcţiei greşite pe care Dobrogea Litoral (Direcţia Apelor Dobrogea Litoral – DADL – n.r.), îndrumată tot politic, a abordat-o, necoordonându-şi proiectele cu cele ale Primăriei Constanţa. „Nu a existat niciun fel de corelare între hotărârile DADL privind reabilitarea falezelor şi proiectul nostru, al şoselei de coastă, deşi în mod normal ar fi trebuit. Angajaţii DADL trebuie să facă o corectare a masterplanului de înnisipări şi reabilitări, care să cuprindă şi construirea unor insuliţe (recife artificiale pentru stoparea eroziunii costiere – n.r.) – două la intrarea în Mamaia (zona Hotel Victoria, primul şi al treilea dig) şi înspre oraş, una lângă un dig nou făcut pentru a proteja plaja Modern, şi încă una la jumătatea distanţei dintre Modern şi Faleză Nord. Abia după ce actualizează masterplanul vor accesa fondurile în valoare de 130 de milioane de euro. Insuliţele vor fi aranjate în formă de potcoavă, înnisipate, cu plaja către ţărm”, declara, în 2007, primarul Constanţei, Radu Mazăre, explicând: „Nu puteam să lucrăm separat, noi la şoseaua de coastă şi ei la înnisipări şi reabilitări. Dacă am lucra în paralel, în doi ani terminăm”.

Menţionăm că abia în 2009 Constanţa a primit ultimul aviz de care municipalitatea avea nevoie pentru şoseaua de coastă, între timp, însă, pierzându-se două finanţări europene şi…. mult timp! În ceea ce priveşte un alt proiect extrem de spectaculos, susţinut şi de specialiştii japonezi, amenajarea unor insuliţe artificiale în Marea Neagră, şi acesta şi-a dat obştescul sfârşit pe mesele portocalii de la centru, investitorii plictisindu-se să aştepte până când birocraţii politici din România îşi dau cu părerea, spun, discută, explică, dezbat, pregătesc, proiectează, discută din nou etc.

Aşa că, este adevărat, eroziunea costieră la Constanţa este un fenomen concret, ale cărui urmări se văd de la an la an, mai ales în contextul creşterii nivelului oceanului planetar ca reacţie a încălzirii globale. Municipalitatea constănţeană a avut însă de luptat patru ani să susţină un proiect care ar fi putut fi demult gata şi a fost nevoită să renunţe la alte proiecte care ar fi ajutat mult la încetinirea fenomenului de eroziune costieră. În aceste condiţii, ne gândim că poate asta se doreşte de la centru, o Constanţă sub formă de „mica Veneţie”, cu preşedintele ţării pe post de brav cârmaci de gondolă spartă, care să-şi dea drumul de la Cotroceni, pe prognozatul canal Bucureşti-Dunăre-Marea Neagră, direct în oraşul natal. Altminteri nu ne putem explica inconştienţa şi uluiala totală a portocaliilor când vine de vorba de verdele mediu constănţean.