Refrenul cu \"în Constanţa nu se întâmplă nimic din punct de vedere cultural\" e de cea mai inactuală fredonare. Dacă te pui ca nu ştiu ce personaj din 1870, toamna, să numeri ce-am avut şi ce-am pierdut, ce avem şi cum procedăm, cu atât mai mult te afli într-un univers paralel cu realităţile urbei de la mal de mare. Într-o civilizaţie a entertainment-ului (\"divertisment\", dacă vreţi), Constanţa a luat de mult faţa multor centre culturale autohtone, valorificând litoralul mai ceva decât au făcut-o programele europene, guvernamentale sau mondiale cu \"mitul lui Dracula\". La rece, gândiţi-vă de câtă resursă financiară a fost nevoie pentru a pune în prim plan mina de aur a divertismentului din - cum i se spunea altădată - salba de staţiuni de pe Litoralul românesc. Mă refer la un one-man-show autentic, un edil care a intuit şi şi-a jucat cartea potrivită în impactul de imagine de care avea nevoie Constanţa. Leisure, business, pleasure - iată reţeta. No, or fi şi mofturoşi care strâmbă din nas la \"circ\", câtă vreme nu e şi \"pâine\", însă de la mâncătorul de şaorma pe prosopul de pe plajă şi până la consumatorul cu ştaif de şampanie, din clubul de fiţe, Constanţa înseamnă entertainment prin excelenţă. Mai greu de urnit s-au dovedit acele instituţii cu statut de atracţii turistice, patronate de stat şi vânate de voiajorii de pe navele de croazieră care ancorează în Port. Ok, rămâne partea din extra-sezon, dar şi aici lucrurile trebuie uşor nuanţate. Mă gândesc la oferta de cluburi cu mişcări \"cultural-artistice\" (entertaiment cultural) care s-au lansat în ultima vreme şi care ajung la client cu ţârâita, pentru că nu s-a prea inventat PR-ul profesionist în Constanţa. Punem în meniu şi teatrele, spaţiile pentru concerte simfonice, galeriile particulare, cinematografele, \"proiectele\" iniţiate să-i apropie de literatură pe mulţi dintre pasionaţii cărţilor de calitate; adăugăm şi ingredientele jazz, blues, rhythm & soul, care - spre surprinderea multora - şi-au format deja un public fidel, şi avem imaginea unei Constanţe vii, un adevărat \"city\" care nu doarme noaptea, indiferent de anotimp. Problema, în atari circumstanţe, nu e de partea ofertantului, ci de partea celui de a cărui uşă nu s-a lipit oferta. Ca-n bancul acela cu rugile către Domnul, pentru a câştiga la loto, constănţenii care se simt vitregiţi de cultură, entertainment şi orice ar putea acoperi inevitabila şi indispensabila diversitate de gusturi mai trebuie să-şi cumpere şi bilet. Poate aşa, au şanse mai mari să câştige. Unele câştiguri sunt şi \"moca\". Sănătoşi să fim!...