Există o întreagă mitologie legată de torturarea deţinuţilor în închisori ce fac parte dintr-o infrastructură secretă a CIA. „Vânătoarea de fantome” în ce priveşte dezvăluirea acestor locuri a început acum mai mulţi ani, dar s-a intensificat în ultima decadă. România este şi ea cuprinsă în această „vânătoare”, existenţa închisorilor CIA pe teritoriul ţării noastre rămânând însă învăluită în mister. De-a lungul anilor, chestiunea existenţei aşa-ziselor "black sites" (culoare determinantă pentru România - n.r.) a fost intens dezbătută. Autorităţile române susţin că la noi nu au existat închisori secrete CIA. Reamintim că, în urmă cu doi ani, ţara noastră era menţionată în raportul Human Rights Watch printre statele care nu au elucidat eventuala lor participare la programul centrelor secrete de detenţie ale CIA din estul Europei, alături de Lituania şi Polonia. Acum, din raportul Comisiei pentru Servicii Secrete a Senatului american pe acest subiect - versiunea prescurtată are 570 de pagini, documentul având peste 6.700 de pagini -, raport finalizat după mai mulţi ani de cercetări şi dat publicităţii marţi, ies la iveală mai multe informaţii interesante.

ROMÂNIA, PE LISTA ÎNCHISORILOR SECRETE ALE CIA Potrivit „Washington Post“ (WP), România ar apărea pe lista închisorilor secrete ale CIA, în centrul de detenţie deschis aici fiind interogaţi mai mulţi prizonieri suspectaţi de legături cu grupări teroriste. În raportul Senatului SUA privind programul de interogare al CIA sunt secretizate o serie de informaţii, inclusiv ţările în care ar fi existat închisori secrete ale CIA, anumite detalii din document permiţând însă decodarea acestor centre de detenţie. Potrivit WP, în raport sunt menţionate închisori din cinci ţări: Polonia, România, Lituania, Afganistan, Thailanda, acestea fiind desemnate prin culori. Astfel, presupusa închisoare secretă a CIA din România figurează drept "detention site black", pentru Polonia este folosit albastru, pentru Lituania - violet, pentru Thailanda - verde, iar pentru Afganistan, unde ar fi existat mai multe închisori, sunt folosite patru culori.

În raport se arată că, în unele cazuri, CIA a oferit milioane de dolari unor oficiali pentru a permite deschiderea unor închisori pe teritoriul ţărilor lor. Presupusa închisoare din România este menţionată în mai multe rânduri. CIA ar fi decis amplasarea unor centre de detenţie în România şi Lituania în 2002 şi 2003, iar primii deţinuţi ai CIA ar fi ajuns în închisoarea din România în toamna anului 2003. Janat Gul, considerat un colaborator apropiat al liderilor al-Qaida, ar fi fost unul dintre prizonierii interogaţi la închisoarea din România. În aprilie 2005, cel care conducea centrul de detenţie din România raporta că acesta nu este un colaborator al reţelei teroriste, ci "mai degrabă un ţăran puţin educat, cu o viziune foarte simplă asupra vieţii". "A încercat să câştige ceva bani prin muncă puţină, astfel că a fost convins că uşurinţă să transporte oameni şi să facă comisioane pentru persoane de pe lista noastră", mai raporta şeful centrului de detenţie, precizând că Janat Gul n-a avut acces la genul de informaţii dorite de CIA.

Hassan Ghul, prins în ianuarie 2004 în regiunea kurdă a Irakului, a stat două zile la o închisoare CIA din Afganistan după care ar fi fost transferat în România, unde ar fi fost supus tehnicilor de interogare ale Agenţiei, fără a dezvălui însă noi informaţii, după ce în Afganistan oferise o serie de detalii privind activităţile al-Qaida din Pakistan.

La centrul din România ar fi ajuns, în mai 2005, şi Abu Faraj al-Libi, considerat de CIA ca fiind al treilea în ierarhia al-Qaida, cu un rol important în acţiunile reţelei la nivel global, inclusiv în planificarea unor atacuri pe teritoriul american. În 2005, şeful centrului din România, unde erau aduşi deţinuţi importanţi, se plângea de faptul că îi sunt trimişi ofiţeri fără experienţă, astfel că informaţii obţinute sunt "mediocre" sau "inutile".

EPISODUL AL-NASHIRI În acel an, unul dintre prizonierii din România era Abd al-Rahim Hussayn Muhammad al-Nashiri, care fusese anterior şi în alte centre de detenţie ale CIA. În 20 aprilie 2011, Departamentul de Apărare al SUA a anunţat că Abd al-Rahim al-Nashiri a fost acuzat, în temeiul Legii comisiilor militare (Military Commissions Act) din 2009, printre altele, pentru "omucidere cu încălcarea dreptului războiului" şi "terorism", pe baza faptului că ar fi fost unul dintre lideri în atacul împotriva navei „USS Cole“ din Yemen, din 12 octombrie 2000, în urma căruia au murit 17 marinari americani şi alţi 40 au fost răniţi, precum şi în atacul împotriva petrolierului francez „MV Limburg“ din Golful Aden, din 6 octombrie 2002, în urma căruia a murit un membru al echipajului. În aprilie 2012, al-Nashiri s-a adresat instanţei, reclamând România şi Bulgaria la CEDO. El a susţinut în plângerea de la CEDO că, după transferul său din Polonia, a fost ţinut în detenţie secretă, inclusiv într-o închisoare CIA din Bucureşti, numită "Bright Light", între 6 iunie 2003 şi 6 septembrie 2006, când a fost transferat la Guantanamo Bay. Al-Nashiri spune că locul unde a fost deţinut la Bucureşti era subsolul unei clădiri guvernamentale, lucru pe care l-a aflat în 8 decembrie 2011.

Faptul că România a găzduit o închisoare secretă a CIA („black site“) a fost făcut public prima dată de Human Rights Watch pe 6 noiembrie 2005. Un raport al Consiliului Europei din 2006 a confirmat "că existenţa unei instalaţii secrete de detenţie poate fi presupusă în România" şi a constatat că ţara noastră poate fi trasă la răspundere pentru complot cu programul CIA de detenţie şi extrădări extraordinare, potrivit raportului "Globalizing Torture" dat publicităţii pe 5 februarie 2013 de Open Society Justice Initiative. Preşedintele Comisiei parlamentare CIA, senatorul Norica Nicolai, a declarat, pe 16 iunie 2006, că există date clare ce atestă faptul că avioanele militare americane au aterizat pe aeroporturile româneşti exclusiv din motive tehnice şi că, în România, nu există închisori pentru prizonieri supecţi de terorism. Constituită în luna decembrie a anului 2005, după primele informaţii potrivit cărora spaţiul aerian românesc ar fi fost survolat de avioane CIA care transportau deţinuţi şi că aceştia erau torturaţi în centre special constituite în România, Comisia parlamentară a investigat, potrivit lui Nicolai, peste 3.000 de zboruri, documente şi date ale operaţiunilor aeriene de pe teritoriul românesc. Au fost avute în vedere, cu precădere, aeroporturile militare din Timişoara, Constanţa, Bucureşti, Tulcea şi Feteşti. Atât preşedintele Comisiei, Norica Nicolai, cât şi vicepreşedintele George Maior (PSD) au negat afirmaţiile speculate în presa străină şi cele prezentate de parlamentarul elveţian Dick Marty. Pe baza documentelor prezentate de autorităţi, senatorul liberal a declarat că pe niciunul dintre aeroporturile româneşti nu au existat şi nu au fost construite facilităţi care ar fi putut servi drept centre de detenţie pentru deţinuţi. Reprezentanţii Comisiei parlamentare CIA au arătat, "fără dubiu", că din cele două zboruri amintite în raportul lui Dick Marty, N313P din 25 ianuarie 2004 şi N313P din 22 septembrie 2003, despre care acesta susţinea că ar fi transportat deţinuţi, "nu au coborât şi nu au urcat pasageri".

Sinteza raportului Comisiei pentru Servicii Secrete a Senatului SUA şi, de asemenea, cele mai importante metode de tortură practicate de agenţii CIA

CIA A DEZINFORMAT PUBLICUL CU PRIVIRE LA TORTURĂ Metodele de interogare dure ale CIA contra suspecților de terorism în timpul mandatului lui George W. Bush au fost ineficiente, mai dure decât recunoscuse inițial agenția americană de informații și nu au dus la colectarea de date menite să împiedice alte atacuri, relevă raportul, potrivit CNN. Cea mai mare parte a raportului reprezintă o condamnare a tehnicilor - calificate de critici drept tortură - desfășurate de administrația George W. Bush în zilele care au urmat atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001. Aceste metode, potrivit raportului, erau "profund defectuoase'' și deseori ele au avut ca rezultat informații "inventate". Documentul reaprinde disputa partizană despre combaterea terorismului, care a dominat Washingtonul acum un deceniu. Democrații susțin că metodele respective sunt contrare valorilor americane, în timp ce membri ai administrației Bush jr. insistă că respectivele metode au fost esențiale pentru prevenirea unui alt atac terorist asupra SUA. CIA a reacționat imediat la raportul Senatului, afirmând că programul său a fost ''eficient'' și a contribuit la înțelegerea operațiunilor tactice și a obiectivelor strategice ale rețelei teroriste Al-Qaida. Președintele Barack Obama a afirmat că raportul îi întărește opinia potrivit căreia „aceste metode dure nu doar că s-au aflat în contradicție cu valorile noastre ca națiune, însă nici nu au servit eforturilor noastre de combatere a terorismului sau intereselor noastre de securitate națională”.

O sinteză a raportului arată că, în comparație cu ce a recunoscut CIA inițial, condițiile deținuților în închisorile secrete au fost mult mai dure. Deținuții cei mai importanți au fost supuși unor metode precum simularea înecului sau privarea de somn „într-o manieră aproape continuă timp de zile sau chiar săptămâni”. „În multe cazuri, au fost folosite cele mai agresive tehnici imediat, în combinație și non-stop”, se arată în raport: „Privarea de somn a presupus stare de veghe de până la 180 de ore, de obicei în picioare sau în poziții dureroase, uneori având mâinile legate deasupra capului”. Într-una dintre închisori, un deținut ar fi murit din cauza hipotermiei după ce a fost ținut „parțial gol” și legat cu lanțuri de o podea de ciment, în timp ce, cu alte ocazii, unor prizonieri dezbrăcați le-a fost pus un sac pe cap, după care au fost plimbați pe coridoare, timp în care erau pălmuiți și loviți cu pumnii. Mulți deținuți CIA supuși acestor tehnici au suferit halucinații, paranoia și insomnii sau au încercat să se automutileze, mai arată raportul Senatului american. Într-un caz, suspectul Abu Zubaydah (din cadrul conducerii Al-Qaida) nu a mai reacționat deloc după o perioadă în care i s-a aplicat intensiv tehnica simulării înecului (waterboarding). În același timp, cel care s-a autointitulat creierul atacurilor de la 11 septembrie 2001, Khalid Sheikh Mohammad, a fost adus în numeroase reprize la limita înecului.

REACŢII AŞTEPTATE Mii de infanteriști marini de la bazele militare și posturile diplomatice americane din întreaga lume sunt în alertă pe fondul temerilor că detaliile conținute în raport ar putea atrage acte de violență. Șeful în exercițiu al Pentagonului, Chuck Hagel, a declarat într-un interviu pentru CNN că administrația actuală a cooperat strâns cu armata pentru a fi pregătiți înaintea publicării raportului. "Vrem să fim pregătiți și suntem'', a spus Hagel. Membri importanți ai administrației Bush și-au exprimat dezaprobarea față de publicarea raportului și au susținut că au luat deciziile corecte. Fostul președinte George W. Bush a declarat săptămâna trecută, pentru CNN, că Statele Unite sunt „norocoase să aibă bărbați și femei care lucrează pentru CIA, servind în numele nostru”. „Aceștia sunt patrioți. Sunt oameni buni, cu adevărat buni”, a adăugat fostul lider de la Casa Albă. Fostul vicepreședinte Dick Cheney a explicat, la rândul său, pentru „New York Times“ că programul CIA a fost autorizat, agenția nu a dorit să acționeze fără autorizare, iar programul a fost examinat din punct de vedere juridic de către Ministerul Justiției înainte de a fi pus în aplicare.

Țări care au cooperat cu CIA, găzduind închisori secrete și ajutând la transferarea deținuților, sunt identificate doar în termeni generali și nici într-un caz după nume. Angajații CIA, la care în raport se face referire cu pseudonime, nu sunt identificați. Chiar și așa, CIA a cerut ca pseudonimele să fie revizuite, întrucât alte informații conținute în raport ar putea fi folosite pentru a afla cine sunt angajații respectivi.

În luna august, Barack Obama a recunoscut că SUA au "torturat câțiva tipi'', dar a precizat că ar putea înțelege motivele CIA, sub presiunea imensă de a preveni un atac de tipul celor de la 11 septembrie 2001. Casa Albă a menționat că, în pofida avertismentelor că raportul ar putea provoca proteste dure, președintele a susținut publicarea documentului. Președintele consideră că, în principiu, este important să se publice acest raport astfel ca oamenii din întreaga lume și cei de acasă să înțeleagă exact cum au stat lucrurile din ceea ce s-a putut face public, a declarat luni Josh Earnest, purtătorul de cuvânt al Casei Albe.

Principalele tehnici de tortură folosite de CIA în închisorile secrete

Simularea înecului, privarea de somn, bătăile, izolarea în celule întunecate, rehidratarea rectală, ameninţările se numără printre tehnicile folosite de CIA în anii 2000, în special în închisori secrete, relatează AFP. Raportul critic la adresa CIA, publicat marţi de Comisia de Informaţii din Senatul SUA, acuză CIA că i-a supus pe deţinuţi timp de mai mulţi ani unor "tehnici de interogare agresive, în mod repetat, pe parcursul mai multor zile şi săptămâni". Deţinuţii au fost loviţi de pereţi, dezbrăcaţi, aruncaţi în apă rece, împiedicaţi să doarmă în unele cazuri timp de peste o săptămână, bătuţi, ameninţaţi, umiliţi, dezvăluie raportul. Multe dintre tehnicile de tortură prezentate în detaliu în raportul consistent al Senatului au fost documentate în memorandumuri confidenţiale ale Ministerului Justiţiei în 2002 şi 2005, în timpul preşedinţiei lui George W. Bush, şi dezvăluite de administraţia succesorului său, Barack Obama, în primăvara lui 2009.

BĂTĂI ŞI TEHNICA LOVIRII DEŢINUŢILOR DE PERETE Raportul menţionează tehnicile de interogare prin "pălmuirea" şi loviturile în "burtă" aplicate deţinuţilor CIA, care, de asemenea, erau "insultaţi" în permanenţă. Tehnica "walling" consta în izbirea deţinuţilor de perete.

PRIVAREA DE SOMN Deţinuţii erau ţinuţi în stare de veghe până la 180 de ore, ceea ce înseamnă "timp de şapte zile şi jumătate", în poziţii fizice incomode: "în picioare, cu mâinile deasupra capului", purtând cătuşe prinse de tavan. De asemenea, deţinuţii CIA erau închişi în camere luminate 24 de ore din 24, iar, în unele cazuri, folosind muzică dată la maximum.

IZOLARE ŞI AMENINŢAREA CU INSECTE În perioada iunie - august 2002, palestinianul Abu Zubaydah a fost "ţinut în izolare timp de 47 de zile, fără să fie interogat", dezvăluie raportul. Tehnica a fost şi mai înspăimântătoare: Abu Zubaydah a fost plasat într-o cutie de mărimea unui sicriu timp de 266 de ore, ceea ce înseamnă 11 zile, şi într-o cutie de dimensiuni mai reduse timp de 29 de ore, unde a continuat să fie interogat. Deţinutul a fost ameninţat cu insecte, pe care anchetatorii le introduceau în cutie, informându-l însă că înţepăturile nu vor fi nici mortale şi nici dureroase. În centrele secrete de interogare, identificate de Senatul american sub numele de "COBALT", deţinuţii erau ţinuţi în întuneric, în picioare, cu mâinile deasupra capului şi de cele mai multe ori dezbrăcaţi. Şeful echipei anchetatorilor de la "COBALT", citat în raportul Senatului, explica în 2003 că acest loc secret semăna cu o "temniţă". În întunericul total de la "COBALT, duşuri sau băi cu apă îngheţată erau periodic aplicate prizonierilor.

SIMULAREA ÎNECULUI Simularea înecului (waterboarding) este una dintre cele mai cunoscute tehnici folosite de CIA. În cele mai multe cazuri, deţinutul era legat de o bancă înclinată, cu picioarele ridicate. Fruntea şi ochii erau acoperite cu o bucată de pânză, iar anchetatorul turna apă peste pânză, care, în timpul operaţiunii era trasă asupra nasului şi gurii prizonierului. Respiraţia acestuia era astfel blocată pentru 20-40 de secunde. Operaţiunea era repetată după ce deţinutul era lăsat să inspire aer de trei sau patru ori.

TRÂNTIREA VIOLENTĂ LA PĂMÂNT Una dintre tehnicile folosite în mai multe rânduri la "COBALT": cinci agenţi ai CIA începeau să ţipe la un deţinut, îl scoteau din celulă, îl dezbrăcau şi îl acopereau cu o folie din plastic, iar ulterior îl trânteau de pământ. Deţinutul era ulterior târât pe un culoar, lovit, pălmuit. Afganul Gul Rahman, decedat la "COBALT" în noiembrie 2002, avea corpul plin de contuzii, arată raportul Senatului american.

AMENINŢĂRI PSIHOLOGICE Ameninţările psihologice erau folosite frecvent de anchetatorii CIA, potrivit Senatului american. Ameninţările vizau familiile şi copiii deţinuţilor. Ameninţările cu "agresiuni sexuale" asupra mamei unui prizonier sau "tăierea gâtului mamei" altui deţinut sunt prezentate în raport.

REHIDRATAREA RECTALĂ Tehnică extrem de umilitoare, aplicată în cazul a cel puţin cinci deţinuţi, care au fost supuşi unor "rehidratări rectale" forţate şi au fost "alimentaţi pe cale rectală fără să existe o necesitate medicală", subliniază raportul Senatului. Altor prizonieri le-au fost administratate băuturi pentru limitarea "vărsăturilor în timpul şedinţelor de waterboarding".