De cînd a început vara, îmi petrec fiecare weekend la Constanţa, împreună cu întreaga familie… Am mărturisit deja, cu altă ocazie, că sînt căsătorit cu o localnică şi că avem o modestă casă în zona veche a oraşului, pe una dintre străzile din jurul Pieţei Griviţa. Deşi sînt născut şi trăit mai mult la Bucureşti, cunosc acest oraş încă din copilărie, cînd veneam cu părinţii la mare. Ba mai mult, am avut ocazia, după Revoluţie, să locuiesc cîţiva ani aici, pe vremea cînd lucram la Telegraf şi TV Neptun. Nu vreau să plictisesc pe nimeni cu amănunte mai mult sau mai puţin banale din biografia mea. Am dorit doar să vă explic că rîndurile care urmează sînt scrise în cunoştinţă de cauză.

Actualul oraş mi se pare pitoresc şi cosmopolit, în sensul cel mai bun al cuvîntului. Municipiul de astăzi este mult mai spectaculos şi mai european decît cel de acum un deceniu, pe care eu îl părăseam pentru a mă întoarce la Bucureşti. Oraşul plin de melancolie de pe vremuri a devenit un furnicar trepidant, în care au apărut o mulţime de restaurante, pizzerii sau bistrouri, alături de magazine luxoase cu vitrine strălucitoare. Pe timpul verii, cel puţin, mă uimeşte mulţimea limuzinelor elegante şi viaţa mondenă. Constanţa este curată, cu străzi îngrijite, bine iluminate. Cu toată sincera mea admiraţie pentru aspectul occidental de astăzi al municipiului, mă gîndesc cu nostalgie la vechea Constanţă balcanică, a cărei atmosferă o mai întîlneşti arareori pe cîte o străduţă mai retrasă.

Totuşi, prin comparaţie cu acest oraş, Capitala pare un coşmar edilitar şi rutier. La Constanţa, viaţa cotidiană are o discretă lentoare, pe care localnicii nu o mai bagă de seamă. Doar bucureştenii ca mine o simt! Lumina, mai ales vara, este mai „albă” decît la Bucureşti. Există un inefabil sentiment de familiaritate între constănţeni, mai ales cei vîrstnici, căci oraşul este mai mic şi lumea se cunoaşte mai bine, spre deosebire de haosul demografic din Bucureşti. Nu am ajuns pînă în Kilometrul 4-5, însă mi-am dat seama de un amănunt important. Deşi nu are o personalitate arhitecturală accentuată, Constanţa beneficiază de o atmosferă asemănătoare „Porţilor Orientului”, ceea ce o individualizează şi îi dă un discret specific. Iar vecinătatea Mării Negre face Constanţa unul dintre cele mai frumoase oraşe ale României!

La urmă, dar nu cel mai puţin important, Constanţa are cîteva amintiri culturale impresionante, despre care poate voi încerca să scriu un reportaj în această vară, în paginile Telegraf, deoarece, într-un fel, mă simt şi eu constănţean prin adopţie…