Era de aşteptat ca tinerii actori români să spargă gheaţa şi să intre în atenţia regizorilor din alte ţări. Au făcut-o, pe rând, Adriana Bogdan, cu ani în urmă, jucând în filmele belgianului André Delvaux, apoi Maia Morgenstern, Luminiţa Gheorghiu, Răzvan Vasilescu, Rona Hartner, Anamaria Marinca, Laura Vasiliu. A venit şi rândul unuia din actorii remarcaţi în filmul lui Cristian Mungiu, „Patru luni, trei săptămâni şi două zile”, încununat cu Palme d’Or în 2007. Este vorba de Vlad Ivanov, interpretul domnului Bebe din filmul mai sus menţionat. Între timp, Ivanov a jucat în „Concertul” lui Radu Mihăileanu. Îl regăsim acum pe afişul filmului „Fericirea mea”, o producţie care reprezintă aici, la Cannes, Ucraina, unde tânărul regizor Sergei Loznitsa mărturiseşte a fi găsit banii necesari, deşi povestea se petrece în Rusia acestor zile.

Vlad Ivanov apare la sfârşit, o specialitate a rolurilor sale, precum în „Poliţist. Adjectiv” de Corneliu Porumboiu, cu deosebirea că, de astă dată, personajul său nu mai pune întrebări şi nici nu mai are ultimul cuvânt. Este departe de a impune modalitatea de a încheia o anchetă. Ne aflăm, totuşi, în lumea poliţiştilor, a celor corupţi, în exerciţiu la un punct de control rutier. Este iarnă, zăpadă multă. Autoturismul condus de personajul lui Vlad Ivanov este oprit. În dreapta şoferului, o femeie într-o blană albă scurtă. I se cer documentele şi i se şi găseşte ceva în neregulă. Este invitat în cabina celor doi poliţişti. Mărturisind a fi el însuşi ofiţer, un căpitan din poliţia moscovită, personajul este lovit. Mai mult, i se pun cătuşele. Se caută un martor. Primul şofer oprit este obligat sub ameninţare să depună mărturie. Încercând să se apere, să protesteze, este din nou lovit, iar încercarea femeii de a-i veni în ajutor ori de a căuta sprijin printre rarii participanţi la trafic din acea zonă, mai degrabă pustie, eşuează total, fiind luată pe sus de unul din poliţişti şi azvârlită în autoturism.

Secvenţa se încheie cu o surpriză, una din acelea care ilustrează simbolic o situaţie fără de ieşire dintr-un univers lipsit de orice repere, în limitele înspăimântătoare ale unui vid de autoritate şi de morală a profesiunii. În cele din urmă, apare lichidatorul total, terminatorul acelei zone, Georgy, care, cu aerul lui absent, cu mersul de psihopat, ca un Frankenstein al acestor vremuri, îi împuşcă pe toţi, victime şi călăi, vinovaţi şi nevinovaţi.

De subliniat că în filmul acesta i s-a încredinţat unul din rolurile importante altei actriţe originare din România. Maria Varsami s-a născut în 1970, la Constanţa, a absolvit Academia de Teatru şi Film din Bucureşti, colaborând cu diverse companii teatrale din Capitala României. Aici joacă personajul Mariei, o ţigancă. Este un fel de şefă de trib interlop. Supraveghează desfăşurarea operaţiunilor clandestine, ale fluxului hibernal de contrabandă, are relaţii cu poliţiştii superiori şi mai ales, ştie cum să adune banii de la cei cu care lucrează. O secvenţă memorabilă, între altele, este aceea a felului de a număra bancnotele. Momentul când îl surprinde pe unul dintre hoţii de meserie trăgând o hârtie din teancul de bani pe care tocmai i-a predat este de tot hazul.

„Fericirea mea” s-a realizat şi cu participarea altui tânăr cineast român important. Este vorba de directorul de imagine Oleg Mutu, o piesă importantă pe generic şi o garanţie a reuşitei.