Adrian Toader Williams s-a născut la Medgidia, în anul 1956. Încă de mic a fost pasionat de ştiinţe, iar la 16 ani a câştigat medalia de argint la Târgul Internaţional de Invenţii de la Tokyo, cu proiectul unei pompe electromagnetice cu flux continuu, fără rotor. La 23 de ani, în 1978, a emigrat în SUA, ca dizident politic, şi s-a stabilit în California, unde la vârsta de 42 de ani, în 1998, a absolvit Santa Monica College şi a obţinut o diplomă în Ştiinţe generale. În acelaşi an s-a reîntors în România şi s-a stabilit la Cluj-Napoca, unde a făcut două mastere, unul în „Gestiunea durabilă a zonelor montane”, la Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu, şi altul în „Managementul calităţii alimentelor”, la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca. La această ultimă universitate, în 2012, şi-a luat doctoratul în zootehnie, cu o teză despre productivitatea melcilor sub aspect bioeconomic. Din 2010 este cercetător independent, abordând o tematică vastă, de la socioeconomie la ecologie, agricultură, bioeconomie şi ecoeconomie. Pe lângă toate acestea, are şi titlul de academician, fiind membru activ al Academiei Internaţionale de Ştiinţe, Secţia Rusă. Anul acesta, Adrian Toader Williams a trimis la NASA un proiect de cercetare a stabilităţii şi protecţiei alimentelor faţă de efectele radiaţiilor cosmice în zborurile spaţiale, care ar putea ajuta astronauţii să folosească hrană mai rezistentă la impactul radiaţiilor. Cea de-a doua parte a interviului cu academicianul Toader Williams va fi publicată în ediţia următoare a ziarului nostru.

Reporter (R): Ce prevede proiectul pe care l-aţi depus la NASA?

Toader Williams (T.W.): Proiectul pe care l-am depus este unul foarte important în ceea ce priveşte alimentele în spaţiul cosmic, acestea fiind supuse deteriorării în urma bombardamentului atomilor ce constituie macromoleculele, atât din alimente, cât şi din organismele vii, de către radiaţiile cosmice de înaltă energie, în situaţia în care acestea, având loc în spaţiul cosmic, nu sunt frânate de către atmosfera terestră şi nici deflectate de către câmpul geomagnetic. Mai pe scurt, este un proiect de cercetare a stabilităţii şi protecţiei alimentelor faţă de efectele radiaţiilor cosmice în zborurile spaţiale.

R: Care credeţi că va fi răspunsul celor de la NASA?

T.W.: Mă aştept ca proiectul să fie acceptat, chiar dacă competiţia este foarte mare. Am mai mult decât speranţe, am aproape certitudinea că o să fie acceptat. Ţinând cont de faptul că nu am primit niciun răspuns în această perioadă, deşi l-am depus de aproape o lună, e posibil să aibă nevoie de timp pentru a-l studia. De obicei, răspunsurile negative vin în câteva zile. Chiar dacă proiectul va fi acceptat spre finanţare, chiar dacă nu, îl voi da publicităţii, voi prezenta ipoteza care stă la baza proiectului înaintat la NASA.

R: Care credeţi că sunt alimentele care devin şi care nu devin nocive în timpul unui zbor cosmic?

T.W.: Până nu experimentăm, nu ştim care sunt alimentele care devin nocive. Eu sugerez ca experimentele să aibă loc asupra alimentelor conservate, dar şi asupra alimentelor încă vii, acestea din urmă având abilitatea de a se autoapăra într-o oarecare măsură tocmai datorită sistemului imunitar pe care-l deţin, în speţă melci tereştri, viermi de mătase, râme de pământ, în general nevertebrate.

R: Cum sunt afectaţi astronauţii?

T.W.: Este demn de remarcat că multă atenţie este dată în ceea ce priveşte protecţia cosmonauţilor privind radiaţiile cosmice, dar să nu uităm de faptul că astronauţii sunt afectaţi în mod direct de către radiaţiile cosmice, dar şi indirect, prin consumul produselor alimentare expuse radiaţiilor şi care au potenţialul de a fi toxice. Această situaţie este cu atât mai gravă în misiunile spaţiale cu echipaj uman la bord de lungă durată.